Alta scurtî diin Muolduova…

Deși pare aiurea, vreau să o zic în public, să audă toată lumea: îi doresc polițistului din Chișinău în patrulă pe strada Ismail (da, iar sunt în Moldova) numa’ de bine, sănătate maximă, o ploaie de baftă și toată fericirea posibilă să se reverse exclusiv în capul lui pentru că m-a iertat de amendă.
Veneam de la unii și mă duceam la alții și nu purtam centura și omu’ m-a tras pe dreapta iar eu era să mă scap pe mine, pentru că amenda e de vreo 300 de lei…
El:  „Bunî ziiua.”
Eu: „Vă sa…”
Ăla: „Actili dumniavoastrî, piermisul și bulietinul.”
Eu fac o față lungă ca de cal, realizând că tocmai am zis pa-și-pusi la o parte din diurnă și îi dau actele, gândindu-mă deja cum dracu’ să fac că n-aveam bani de-ai lor în buzunar. Caraliul ia actele și le privește, gânditor.
„Avieți actili în riegulîă?”
„Da, evident…”
Privește undeva, în lungul străzii, visător.
„Die undie sîntieți?”
„București.”
„Suntieți cu triabî aici?”
I-am zis unde lucrez.
„Felicitîări… și ieu o sî vîă fielicit cu un proces vierbal. Die cie nu purtaț’ cientura?”
Ha-ha…
„Am omis. Îmi pare rău, nu se va mai întâmpla.”
Privește iar, melancolic, în lungul străzii.
Îmi dă actele.
„Vîă ruog sîă vîă punieți cientura, putieț’ plieca. Drum bun.”
„Și amenda?” zic pentru că așa sunt eu, idiot.
El râde.
„Data viitoarie.”
„Vă mulțumesc mult,” zic. „Nu se va mai întâmpla.”
Mă salută și pleacă. Plec și eu.
De-aia zic: frate, să fii sănătos și numa’ bine, că tare bun băiat ai fost!