Infinity

infinity
De sute de ori aș vrea să mă transform
Să devin un spirit invizibil,
Ascuns în inima ta,
Să devin parte a emoțiilor tale
Să-ți descopăr fiecare scânteie
A fiecărei fibre,
Să-ți curg prin vene
Să-ți cuprind în palme fiecare
Particulă a trupului.
Perfectă, flacăra ce arde în tine,
Să mă strângă cu degete de jar.
Să modeleze-n mine infinitul,
Ce glezna ți-o cuprinde,
Cu fir de eternitate.

Și.

20191017_140846
Te iubesc pentru
O mulțime de motive,
mari și mici
Și fiecare din ele e deosebit.
Te iubesc pentru acele lucruri
Care te fac unică,
Unică în lumea mea.
Te iubesc pentru tot ceea ce faci,
pentru că aduci ceva atât de special
în viața mea,
pentru momentele de tăcere,
când privirea ta
și brațele tale
îmi spun tot ceea ce am nevoie
să știu.
Te iubesc, pur și simplu,
pentru lumină,
pentru căldură,
pentru bine,
pentru scop,
pentru că ești.

De ce să fii bine, dacă poți să nu fii?

p
„Optimistul este un prost care nu vede că în Univers sunt găuri negre.”

Enunțul de mai sus, cules, de unde altundeva decât de pe febe, acest, din păcate, nesecat izvor de înțelepciune semidoct-motivațională, mi se pare infinit mai dăunător decât îndemnurile „Iubește-te pe tine însuți pentru că ești frumos/deștept/perfect și pupă-te-n bot în oglindă”, decât pozele cu pisici sau cu prima căcuță a odorului la oliță (ori lângă). După ce am aflat, astfel, că sunt un prost, am pierdut câteva ore din noapte pentru a afla de ce și am ajuns la un concept numit „Paradoxul progresului”. Nu l-am inventat eu, el există și se extinde la nivel global, având manifestări diferite în funcție de țară, mentalitate, condiții socio-politico-economice dar, în esență, reprezintă același lucru exprimat diferit: de-a lungul existenței sale, Omul a fost cu atât mai nemulțumit cu cât progresele înregistrate la toate nivelurile au fost mai mari. Cu alte cuvinte, cu cât găurile negre din Univers au devenit mai ușor de vizualizat, cu atât omenirea s-a concentrat mai mult pe ele. N-am să intru în detalii sociologice, nu mă pricep la asta, dar, dacă sunteți interesați, la finalul textului aveți o scurtă bibliografie.

Continue reading

Alb

Cerul s-a luminat

De splendoarea albă a lunii,

Atât de intensă

Încât

Pământul a tremurat.

Ești luna

În splendoarea ta albă.

În lumina ta,

Mă abandonez

Perfecțiunii ființei tale.

Nightmare TV

„Vreme de coșmar în iulie, august și septembrie!”
„Cei mai mari experți meteo vin în studio”
„Ce vor avea de îndurat românii în lunile următoare”
”Activitatea solară, îngrijorătoare!”
„Copii înjunghiaţi în Prejmer, la un festival de muzică populară.”
„Ştirea care a cutremurat România. S-a sinucis din cauza singurătăţii.”

Cele de mai sus sunt doar câteva titluri de pe crawl-ul unei televiziuni (în limbajul peșteroid din studiouri i se spune „burtieră”) numită în popor Rât TV. Mă refer la poporul care poate să vorbească și să respire în același timp. Am fost tentat să culeg de pe net câteva zeci de astfel de titluri inepte și să le scriu aici, dar cum toate sunt la fel, aș fi consumat spațiul și timpul de pomană.
Aș vrea ca cineva de la CNA să citească textul de față și să priceapă că a avea telecomanda în mână nu e de-ajuns: unii trebuie să fie educați cu forța, pentru binele sistemului.

Televiziunile au devenit adevărate haznale, găuri infecte în care colcăie o serie de personaje care, cu douăzeci de ani în urmă, nu ar fi fost acceptate nici pe post de portari la un studio TV iar acum sunt reporteri, redactori și realizatori de emisiuni cu non-valoare manifestă, care se difuzează în prime time. Obsesia acestor chivuțe de mahala de a prezenta doar știri negative, împopoțonate grețos în „bombe de ultimă oră” e ceva ce nu reușesc să înțeleg, oricât aș încerca. Și nu e doar atât: redactorii, reporterii și realizatorii de emisiuni mint cu nerușinare, se contrazic de la o zi la alta și dau știri false, induc o stare de nesiguranță și frică în telespectatorii mai labili psihic sau cu o putere redusă de discernământ (adică proști).

Vremea a devenit o preocupare de bază a nulităților din televiziuni. Faptul că plouă, că e cald sau că e frig s-a transformat în știre iar previziunile sunt întotdeauna catastrofice: murim, frate! Sunt chemate în studiouri tot felul de meteo-vedete pentru a spune poporului cretin că vine un front sau pleacă un front și, ca atare, murim, frate! Se induce o teamă patologică de soare, transformându-l într-un fel de dușman al Omului, de care, dacă nu fugim, murim, frate! Mamele își ascund copiii în sân la prima rază de soare, le bagă pe gât apă cu pompa pentru că, nu-i așa, dacă nu bem cel puțin doi litri de apă pe zi, murim, frate!
Lumea se mișcă, la propriu, după soare: cum apare, cum omenirea se translatează, in corpore, în spatele clădirii, la umbră. Geamurile sunt închise peste tot, ferecate cu perdele și transperante iar aerul condiționat ne mângâie blajin gâtul și plămânii, într-un norișor de acarieni, spori de mucegai și patogeni care-și fac veacul prin conducte.
Când începe să plouă, omenirea o ia la goană la primele picături, într-o disperare colectivă, spre prima copertină sau stație de metrou, de parcă ar ploua cu acid, nu cu apă, iar dacă mergi prin ploaie, pur și simplu, și te bucuri de apa care șiroiește pe tine, ești privit ca un țăcănit sadea. Cum, suporți să te ude?? Păi… ploaia e udă!

Când vine frigul, e o calamitate. Se formează „celule de criză” care dezbat prețul gazelor iar concluzia e că „nu e bine pentru că e rău”. Zăpada devine, pe micile ecrane, inamicul public numărul unu, ceva de care trebuie să scăpăm urgent, altfel murim, frate!
Dacă vara se anunță călduroasă, e rău pentru recolte, dacă plouă abundent, e rău pentru recolte, dacă o vijelie smulge un acoperiș prăpădit, e echivalentul uraganelor tropicale, dacă e grindină e iar dezastru. Mai există ceva care să nu ducă la dezastre, nenorociri și catastrofe?

Politica: o altă vacă de muls pentru fabricile de tâmpiți numite televiziuni. Dacă privești emisiunile ce tratează subiecte politice, devii ferm convins că nici unul din politicieni nu face nici cât o ceapă degerată, că sunt cu toții dușmani ai poporului care nu fac altceva decât să conspire cum să distrugă o țară întreagă. Reafirmând că am o silă profundă față de clasa politică, statistic vorbind, totuși, nu e posibil ca TOȚI să fie niște nenorociți. Pur și simplu nu se poate, însă televiziunile se întrec în a induce o scârbă absolută la nivel național, la pachet cu convingerea că NIMIC nu merge, TOTUL e prost, TOTUL e urât.

Acuma, să dai o știre că undeva un om a făcut o chestie bună sau că ceva merge bine, e penibil, nu-i așa? Nimeni nu vrea să audă asta. Nemulțumirea a ajuns sportul național al românilor, începând de la privirile agresiv-cretinoide de pe stradă și terminând cu teama aproape patologică de a interacționa normal. Am văzut oameni grăbindu-se febril să intre în lift sau în casă pentru a nu intra în contact cu vecinii, iar asta e, deja, boală curată. Din punctul meu de vedere, televiziunile sunt cele mai vinovate pentru genul ăsta de comportament – și cum să nu fie? Filmele difuzate sunt de tot rahatul, pline de violență și sânge, înjurături și sictir, emisiunile prezintă doar mizerie morală și fizică, făcute doar ca să descurajeze orice pornire a oamenilor de a se comporta normal, altfel decât niște animale speriate și agresive. Vorbind de filme, societatea are pudori ciudate atunci când li se interzice – declarativ – copiilor să urmărească filme cu scene „explicite” de dragoste, dar nu e o problemă ca aceștia să urmărească producții hollywood-iene vomate parcă de niște minți bolnave, al căror loc pare, mai curând, într-o celulă capitonată.

Într-o zi, un om a oprit mașina în mijlocul șoselei, cu avariile puse, pentru a lăsa doi boboci de rață zăpăciți să traverseze. În spatele lui se formase coloană și nimeni nu a protestat sau înjurat sau claxonat. Știu pentru că am asistat la asta. Unde naiba erau atunci televiziunile, atât de grețos grăbite să difuzeze reportaje cu oameni bătuți sau înjunghiați, cu morți în accidente, cu țigani plini de aur, cu pușcăriași având ifose de victime ale sistemului sau cu vedete scoase parcă direct din bordeluri?
Nu spuneți că decizia aparține telespectatorului cu telecomanda, pentru că nu e așa. Pentru covârșitor de mulți, televizorul reprezintă unica sursă de divertisment, și asta e valabil în cam toate țările.
Să nu credeți că românii sunt campionii tâmpeniei televizate. Am văzut emisiuni și la americani, și la nemți, și la francezi și la mulți alții față de care porcăriile de la noi par de Oscar. Diferența e că la alții ai opțiuni, la noi nu. Televiziunile românești se întrec în defetism, mahalagisme și țigăneală de cea mai joasă speță și singura opțiune viabilă e să iei media-box-ul și să-i faci vânt pe geam, după care să tai cablul cu patentul.

Până și posturile de documentare de la noi reiau la nesfârșit aceleași emisiuni sau prezintă seriale de așa-zise „reality shows”, care nu sunt decât scenarii regizate cu grijă, pentru a părea reale. Cu toate astea, de câte ori apar „promoții” pe la retailerii de top, lumea se înghesuie să-și cumpere televizoare cât peretele, de parcă diagonala ecranului s-ar traduce în cine știe ce statut social, dovada faptului că televizorul reprezintă o piesă de bază în mobilierul casei.
În asemenea condiții, o instituție ca CNA-ul este absolut necesară, dar cu condiția să stea cu ochii pe toate posturile TV și să le trântească la amenzi până-i bagă în faliment – asta dacă nu sunt cumva în cârdășie unii cu alții. Libertatea de exprimare? Da, este, câtă vreme ești jurnalist și nu chivuță de periferie. Dacă aș putea, aș desființa 90 la sută din televiziuni pe motiv de cretinism iar pe toți băiețeii și fetițele de-acolo care-și înnoadă limba când trebuie să pronunțe cuvinte mai lungi de cinci silabe i-aș trimite în șomaj. Ei bine, se preferă să se taie fonduri de la Cultură, ce să spun! Alo, miniștrii lu’ Pește! De ce nu începeți să impuneți niște standarde deontologice și morale prin posturile TV, să vedeți cum începe să plouă cu bani!? Nu știu dacă e vreo televiziune fără datorii la stat, de ce nu colectați restanțele? Primiți șpagă de la patronii posturilor TV sau sunteți atât de idioți încât nu vedeți unde se află banii?