De azi în librărie

Boulder-Bookstore_Sam-Hall

Romanul „Pași” se găsește de azi în librăria „Mihai Eminescu” – București. E o nouă treaptă a pașilor. E prima librărie în care pun piciorul. 🙂

Știu că v-am zăpăcit deja cu atâtea informații despre carte, dar numai cine publică știe ce și cum e, câte emoții și câtă așteptare implică. Nu știu alții cum sunt, ca să-l parafrazez pe marele povestitor, dar publicarea unei cărți e un proces extrem de dificil. Ai cartea, începe labirintul prin cea mai stufoasă junglă. Poate așa e la început, poate așa e pentru noi (poate altora le e mai ușor) nu știu.

Lipsa mea de răbdare colaborează într-un mod destul de nefericit cu mersul înșet-înșetișor-stat pe loc și… mă abțin. Ideea e că de azi sunt în librărie (finally!!!) și vor ajunge cu pași mici, înceți și siguri și prin țară. Nu mai promit nimic până când, și vorba lui Arghezi-mi vine-n minte, (doar vorba, nu sensul): „Vreau să te pipăi și să urlu: Este!”
🙂

Advertisements

„The angels will rise” – capitolul 3

Nu prea ştiu cum să tot anunţ apariţia unui nou capitol din „Angels…”, pentru că nici nu vreau să umplu blogul cu postări de câte 10 cuvinte…
Mai bine pun link-uri spre toate capitolele aici şi le adaug pe măsură ce le public, cred că aşa e cel mai bine pentru toată lumea.

Oricum, capitolul 3 e şi el online, aici.
Link-urile sunt mai jos.

Site-ul cărţii
Capitolul 1
Capitolul 2
Capitolul 3
Capitolul 4

 

The angels will rise…

cover_wp
… is back again.

Să scrii o carte e mai complicat decât pare. Să scrii două simultan e aproape imposibil. „The angels will rise” a ţipat şi s-a văicărit că n-o bagă nimeni în seamă. I-am spus „Paşii sunt cel mai important lucru pe care ţi-l poţi imagina, so shut up for now.”
Acuma, că „Paşii” au crescut mari şi pot umbla singurei, am scuturat praful de pe primele capitole finalizate din „Angels…” apoi le-am cosmetizat din cam toate punctele de vedere şi vă propun o lectură a primului capitol, cu condiţia să trimiteţi feedback.  Glumesc. Dacă vreţi, trimiteţi, dacă nu, nu.
Oricum, primul capitol se află aici, revizuit şi va fi urmat de al doilea apoi de al treilea, până mă voi convinge că merită să devină carte.
Dacă o să vă placă, mă bucur. Dacă nu… ei bine, nu poţi mulţumi pe toată lumea, este?
Enjoy! 🙂

Noutăţi despre „Paşi”

Cop_6_Edited_cu_sigla_eikon

„Pașii” au pășit cu dreptul, ca să zic așa. Revista Catchy le-a dedicat două articole, ziarul Observator de Toronto le-a salutat apariția printr-un articol. De asemenea La Revista a scris despre debutul editorial. Oameni cunoscuți și necunoscuți au fost cu pulsul ridicat la cadența „Pașilor”.
Criticul Vianu Mureșan a mărturisit că pentru el a fost „o descoperire splendidă această carte” și a analizat din punct de vedere literar scriitura, încercând să o plaseze în fenomenul literar contemporan.
Editorul Valentin Ajder a salutat de asemenea laudativ apariția romanului „scris la patru mâini”.
Pe timpul lansării, am primit poze și filmulețe, așa cum v-am arătat în articolul anterior, de la oameni dragi, cărora nici nu știu cum să le mulțumesc.
Feedback-ul venit de la cei care au citit deja cartea au întregit bucuria noastră, a autorilor, la debutul „Pașilor” în lumea cărților, minților și sufletelor.
De azi, cartea poate fi comandată pe site-ul editurii Eikon.
De asemenea o găsiți în librăriile Eminescu, Humanitas și Cărturești. Librăria Eminescu din București este prima care deschide porțile „Pașilor”.

 

Şi „Paşii” au pornit în lume

34181933_1667339570028119_4066428310903586816_n
2 iunie a fost o zi ca o carte cu mulţi autori, unii prezenţi fizic la lansare, alţii prezenţi cu gândurile lor bune. Voi toţi, cei care ne-aţi urmărit şi ne-aţi încurajat pe tot acest parcurs timp de aproape un an, aţi contribuit decisiv la apariţia acestei cărţi. Acum, urmează să vă spuneţi cuvântul după ce o terminaţi de citit, pentru că nu-i aşa, cititorul este cel mai avizat critic, al cărui cuvânt este singurul care contează în cele din urmă.

Vă mulţumim pentru încurajări, pentru prezenţa efectivă sau cu gândul. Dacă ceea ce veţi citi vă va plăcea, înseamnă că ne-am atins scopul.

Rupestru

Dragostea, ah, dragostea… bibelou dă porţălan care reuşeşte ea pentru ca să pună totul în mişcare, în special talentul, dom’le, inspiraţia şi dorinţa de a da lumii întregi de ştire că „Gygy şi Cornelya a fost aici”, că „Mery+Jonny=love”…

20180129_072232_resizeCe frumos. Realitatea e că ardem cu toţii de nerăbdare să aflăm dacă „Laurenţiu Primo” e chiar atât de primo cum şi-ar dori. Ştie şi el asta, de-aia a consumat o mină întreagă de pix pentru a-şi imortaliza numele pe banca din salina Turda. El şi alţii ca el. Ia sa vedem ce-avem noi aici.

Continue reading