Enunțuri

hhhh

Într-o zi mă vei întreba: „Cine e mai important, eu sau tu?”
Și-ți voi răspunde: „Eu.”
Și-atunci te vei supăra, dar îți va trece când îți vei da seama
Că eu sunt tu.

————————
Forța de atracție
Pe care o exerciți asupra mea
Cu amplitudine cosmică
Schimbă Universul,
Iar frumusețea ta
Dilată Timpul.

————————
Ți-aș inventa
Un tabel periodic doar al tău.
Patru elemente:
Litiu,
Osmiu,
Vanadiu
Erbiu.

N, integrala definită

fl
Să fie x frumosul,
y să fie delicatetea,
z să fie lumina
L de la „Love”
Să fie funcția pentru x, y și z
Funcție potențială, de altfel.
Acum să integrăm L cu dt
(unde t vine de la timp)
Și vom vedea, între limite,
Cu ușurință,
Integrala definită N
Noi.
Quod erat demonstrandum.

Poate nu, dar sigur

catmoon
Poate că nu voi reuși să-ți ofer Lumea,
Dar am să smulg din ea tot ceea ce voi putea.
Și poate că nu voi reuși să fac tot ceea ce-mi vei cere,
Dar am să încerc dincolo de puterile oricui.
Poate că nu voi fi întotdeauna așa cum vrei,
Dar mă voi strădui cu toată ființa mea.
Am să fac greșeli și-am să le repar.
Uneori mă voi împiedica
Și-atunci mă voi sprijini de tine,
Nu mult, doar cât să-mi iau avânt din nou.
Nu sunt perfect și nu vreau asta,
Dar sunt zid și platoșă și sabie
La intrarea în Lumea noastră.

Trei.

Trei sunt întotdeauna lucrurile bune. Trei înseamnă echilibru. Înseamnă stabilitate. Dacă bați din palme de trei ori, dacă îți pui trei dorințe… lucrurile asociate cu trei primesc o valoare intrinsecă, ce nu mai depinde de nimic din exterior.
Înainte era doar un solitar 1.73205, irațional, chiar dacă real. Într-o zi, un alt 1,73205 a deschis ușa și a ocupat locul ce-i era destinat, iar trei s-a născut, întreg, așa cum trebuia să se întâmple.
La mulți ani, 3!

Infinity

infinity
De sute de ori aș vrea să mă transform
Să devin un spirit invizibil,
Ascuns în inima ta,
Să devin parte a emoțiilor tale
Să-ți descopăr fiecare scânteie
A fiecărei fibre,
Să-ți curg prin vene
Să-ți cuprind în palme fiecare
Particulă a trupului.
Perfectă, flacăra ce arde în tine,
Să mă strângă cu degete de jar.
Să modeleze-n mine infinitul,
Ce glezna ți-o cuprinde,
Cu fir de eternitate.

Și.

20191017_140846
Te iubesc pentru
O mulțime de motive,
mari și mici
Și fiecare din ele e deosebit.
Te iubesc pentru acele lucruri
Care te fac unică,
Unică în lumea mea.
Te iubesc pentru tot ceea ce faci,
pentru că aduci ceva atât de special
în viața mea,
pentru momentele de tăcere,
când privirea ta
și brațele tale
îmi spun tot ceea ce am nevoie
să știu.
Te iubesc, pur și simplu,
pentru lumină,
pentru căldură,
pentru bine,
pentru scop,
pentru că ești.

De ce să fii bine, dacă poți să nu fii?

p
„Optimistul este un prost care nu vede că în Univers sunt găuri negre.”

Enunțul de mai sus, cules, de unde altundeva decât de pe febe, acest, din păcate, nesecat izvor de înțelepciune semidoct-motivațională, mi se pare infinit mai dăunător decât îndemnurile „Iubește-te pe tine însuți pentru că ești frumos/deștept/perfect și pupă-te-n bot în oglindă”, decât pozele cu pisici sau cu prima căcuță a odorului la oliță (ori lângă). După ce am aflat, astfel, că sunt un prost, am pierdut câteva ore din noapte pentru a afla de ce și am ajuns la un concept numit „Paradoxul progresului”. Nu l-am inventat eu, el există și se extinde la nivel global, având manifestări diferite în funcție de țară, mentalitate, condiții socio-politico-economice dar, în esență, reprezintă același lucru exprimat diferit: de-a lungul existenței sale, Omul a fost cu atât mai nemulțumit cu cât progresele înregistrate la toate nivelurile au fost mai mari. Cu alte cuvinte, cu cât găurile negre din Univers au devenit mai ușor de vizualizat, cu atât omenirea s-a concentrat mai mult pe ele. N-am să intru în detalii sociologice, nu mă pricep la asta, dar, dacă sunteți interesați, la finalul textului aveți o scurtă bibliografie.

Continue reading