Gheaţa neagră

frozen forest roadCă tot vine (o să vină, până la urmă) iarna şi gerul şi cum o spune şi proverbul “A venit iarna şi gerul, (ştiţi voi ce-a făcut) şoferul,” vreau să vă zic câte ceva despre un fenomen extrem de periculos, cu care mulţi n-au avut de-a face şi anume gheaţa neagră.

Am văzut pentru prima dată gheaţă neagră cu vreo 20 de ani în urmă, când eram oprit pe dreapta pe o autostradă şi, spre uluirea mea, pe sensul celălalt, o droaie de maşini au început să-şi schimbe brusc traiectoriile, pe principiul “eu ţineam drept şi al dracudrum a luat-o la stânga”, ceea ce părea complet aiurea pentru că drumul (era?) părea uscat, deşi afară erau multe grade sub minus. După ceva ani, am avut şi eu parte de o supradoză de adrenalină atunci când, pe un asfalt aparent uscat, capul tractor a început să-şi mute curul încet înspre dreapta iar semiremorca o ţinea, evident, drept, ca nebuna. Să spun că măiestria mea la volan m-a scos din belea ar fi prea mult pentru că şi în ziua de azi sunt convins că fără ESP situaţia ar fi fost mult mai grea.

Gheaţa neagră nu e altceva decât o peliculă extrem de subţire, absolut transparentă, care apare atunci când, la temperaturi sub limita de îngheţ, umezeala de pe asfalt se transformă în gheaţă. Nu e neagră, evident dar, pentru că asfaltul de sub ea apare foarte închis la culoare, i s-a dat numele ăsta, bun pentru un thriller cu buget redus.

Gheaţa neagră e gheaţă obişnuită; alunecă la fel de tare dar faptul că e foarte greu vizibilă o face cu atât mai periculoasă chiar şi pe drum drept, nu mai vorbim în curbe.
Se formează dimineaţa devreme sau târziu spre seară pe porţiuni de drum care nu sunt luminate direct de soare şi foarte frecvent pe poduri, deoarece planşeele podurilor sunt expuse din toate direcţiile aerului rece.
Fiind, practic, invizibilă, cea mai sigură metodă pentru a o detecta este să ştiţi pe ce tip de drumuri apare şi când, pentru a nu vă lua prin surprindere. Dacă rulaţi cu 90 la oră şi simţiţi cum maşina începe să derapeze uşor fără vreun motiv evident şi vizibil, mai mult ca sigur că vă aflaţi pe gheaţă neagră.
Primul reflex al conducătorului auto, mai ales al celor fără prea multă experienţă, este, întotdeauna, să calce frâna. NU CĂLCAŢI FRÂNA PE GHEAŢA NEAGRĂ! Luaţi piciorul de pe acceleraţie şi purtaţi-vă cu volanul ca şi cum ar fi făcut din spaghete fierte. Dacă maşina începe să fugă de spate spre stânga, de exemplu, corectaţi traiectoria foarte puţin prin rotirea UŞOARĂ a volanului în aceeaşi direcţie. Nu trageţi de volan, că v-o luaţi direct în freză. Dacă aveţi viteză prea mare, treceţi, progresiv, în trepte inferioare (adică frâna de motor) dar nu săriţi din a cincea în a doua; treceţi din a cincea în a patra, apoi a treia, apoi a doua. Din nou, NU CĂLCAŢI FRÂNA ÎN DERAPAJ!

De regulă, porţiunile cu gheaţă neagră nu sunt mari – cea mai mare pe care am văzut-o n-avea mai mult de 20 de metri şi asta era una mare. E foarte posibil să nici nu aveţi timpul necesar să treceţi din treapta a cincea în a doua; după doar câţiva metri, puteţi să ajungeţi, din nou, pe asfalt.

Evident că cele de mai sus se adresează colegilor noştri cu turisme – la camioane e altă gâscă-n altă traistă.
Drumuri bune şi căscaţi ochii…

Advertisements

12 thoughts on “Gheaţa neagră

  1. fain articolul!
    auzzisem doar de cainele negru… si totusi, e ceva cu adjectivul asta, ca prea se repeta cu incapatinare in tot locul…

    Like

    • Ai apărut din neant 🙂 O să-ți răspund mai pe larg ceva mai încolo, acuma fac un 45 pe undeva pe lângă Oradea și în vreo zece minute tre’ să plec. Baftă și mulțam pentru comentarii!

      Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s