Îmi vine să vomit!

Sunt plin de draci acuma aşa că s-ar putea să fiu, uneori, uşor incoerent dar, la naiba, trebuie să mă descarc.
Şi dacă ăia cu care deschid subiectul ăsta sunt atât de idioţi încât singura lor reacţie este ridicarea românească din umeri şi eternul „e, asta e, ce să facem…”, trebuie să mă descarc cumva (mă repet, ştiu).

Pentru început, trebuie să vă spun că urăsc ceea ce unii numesc „clasa politică” românească. Îi urăsc pe cei care fac parte din ea; îi urăsc implacabil şi aş vrea să-i văd morţi. De fapt, nu morţi, ci cu mâinile şi picioarele tăiate cu satârul şi aruncaţi iarna în stradă, ca nişte gunoaie ce sunt şi lăsaţi să moară acolo, încet, îngheţaţi. La dracu’, chiar nu-mi pasă dacă mă găsesc – ceea ce nu-i greu – şi mă dau în judecată pentru instigare la violenţă sau mai ştiu eu pentru ce. Nu cred că există vreun român sănătos la cap căruia să nu-i vină să vomite când îi vede pe puhavii ăia cum bălesc ca melcii pe televizoare. Clasa politică românească nu a făcut, în 25 de ani, altceva decât să jefuiască ţara asta, să-i fure pe cei de la care le vin banii şi să-şi bată joc de cei care au nevoie de sprijin de la stat. Au furat bani, au defrişat, au distrus şi o fac în continuare, pentru că pot. Nu sunt altceva decât nişte bandiţi slinoşi, nişte escroci cu cefe porcine, nişte curve ordinare şi târfe infecte.

Am ascultat azi, în maşină, un post tv şi acolo am auzit că bestiile alea de parlamentari au votat, aproape in corpore, împotriva majorării alocaţiilor pentru copii, pe motiv că „nu sunt bani”. O majorare de 8 (opt!!) lei a fost respinsă pe motiv că nu sunt bani. Cât e alocaţia, 42 de lei PE LUNĂ, nu? Patruzeci şi doi de lei, mă, neoamenilor care aţi votat contra! L-am auzit şi pe un căcat de parlamentar spunând că „dom’le, sunt 3 milioane şi ceva de copii în România, de unde să le dăm banii ăştia?” Cum de unde, mă, zdreanţă ordinară, cum de unde? Păi nu râgâie primul ministru că s-au încasat nu ştiu câte miliarde în plus la buget, mă?
Dar voi, care vă votaţi salariile alea, pensiile alea, imunitatea aia, nu aveţi, mă, nici un pic de ruşine, nu aveţi nici un dram de decenţă, sunteţi chiar atât de înnebuniţi după bani încât aţi călca şi pe cadavre ca să vă asiguraţi privilegiile şi în viaţa de apoi? Cât de jigodie să fii, mă, să te caci în capul atâtor amărâţi pentru care alocaţia aia chiar reprezintă CEVA? Voi cât cheltuiţi, mă, bestiilor, cu copiii voştri, ticăloşilor şi criminalilor?
Aţi distrus educaţia, aţi distrus sănătatea, aţi distrus învăţământul, aţi distrus industria, aţti distrus pădurile, aţi distrus societatea, aţi distrus o ţară întreagă, nemernicilor. Nu ştiu cum dracu de mai sunteţi acolo şi nu vă trăsneşte de sus cineva. Sau cineva ăla e pe ştatul de plată al preafericitului care mănîncă bani şi se cacă bani, altă zdreanţă ordinară, ca şi voi!

Să vă fie ruşine, mă! Să fiţi blestemaţi, până la a zecea generaţie, toţi ăia care acceptaţi să moară copii de foame într-o ţară care dracu’ ştie cum vă mai suportă, scârbe ordinare!