Preşedintele României, Klaus Iohannis pre numele său, continuă să tacă mai rău ca peştii mei din acvariu iar când totuşi scoate sunete pe gură, o face în nişte contexte atât de tâmpite şi de pe-alături de situaţie de te-apucă groaza. La ce activitate are, ar putea la fel de bine să-şi angajeze o sosie şi să se care într-un concediu perpetuu prin Azore sau Canare sau pe unde-o vrea pentru că, oricum, nu-i va simţi nimeni lipsa.
Legat tot de sus-numitul, l-aş întreba cu oarece dojană în glas – deşi pe el nici în cur nu l-ar durea – dacă realizează faptul că, în deplasările sale prin Bucureşti sau pe DN1, face un tămbălău cu sirene, lumini, antemergători, intersecţii blocate şi băieţi pe margine cu casca aia mică în ureche care-l apropie mai mult de răposatu’ Ăl Bătrân decât de un preşedinte de stat modern. Domnu’ Klaus, nu ştiu dacă aţi fost pe fază dar, după 1989, nici unul din preşedinţii perindaţi pe la Cotroceni nu-şi permitea să blocheze traficul în halul ăsta… iar domnu’ Traian îşi conducea deseori singur maşina. Vă e frică de ceva, domnu’ Klaus? Sau poate, de cineva?
Încă una şi-am terminat cu Preşedintele-fantomă al României. Ideea de a vă transforma soţia (săru’ mâna, doamnă!) într-o instituţie, şi anume a Primei Doamne, după modelul ăla cretin american, e absolut sinistră într-o ţară care nici nu s-a dezmeticit bine după dispariţia subită a lu’ madam academician-profesor-doctor-inginer-cabinetul-doi. Cine vă consiliază, domnu’ Iohannis, regele Cioabă? Brrr…!
Aşadar s-a dus dracului şi Oprescu. Încă un nemernic mai puţin, bravo DNA, SRI, Coldea, Codruţa sau echipa “damelor de negru”, care dintre voi l-o fi priponit şi pe derbedeul ăsta. Dar am o întrebare: banii, unde sunt banii? Că de arestat, îi arestaţi, îi judecaţi dar banii, averea, de ce naiba nu le-o luaţi? Aş vrea şi eu, ca plătitor de taxe şi impozite ce mă aflu, să văd negru pe alb cât s-a recuperat din prejudiciile alea uriaşe şi unde se vor duce sumele respective… sau trebuie să fac o cerere oficială, în virtutea dreptului la liberă informaţie?
Mie-mi place enorm ce se se întâmplă a propos de “problema refugiaţilor”, cum e numită prin cercurile selecte cu cravată. De câte ori citesc sau aud ceva legat de asta, mă distrez cosmic. Este cea mai mare, sfruntată şi haioasă manipulare a opiniei publice de la Adolf Hitler încoace şi abia aştept să văd Germania, Franţa şi Marea Britanie pe unde o să scoată cămaşa peste vreun an sau doi.
Bruxelles-ul transpiră inutil şi patetic prin conferinţe, Obama şi ăia din Departamentul de Stat se tăvălesc pe jos de râs, Europa va sfârşi într-un căcat mare cât casa iar noi şi ceilalţi ca noi vom privi prostiţi cum, într-un fel sau altul, o să plătim o groază de oale sparte în numele unei aşa-zise solidarităţi care seamănă mai mult cu “acuma, dacă tot m-ai primit în casă, mi-o dai şi pe nevastă-ta?” O să vedeţi că am dreptate…
Deşi problema asta a refugiaţilor (??) e o chestiune de siguranţă naţională, Preşedintele Klaus Iohannis face ce ştie el mai bine: tace cu profesionalism. Bravo, maestre, eşti mare! Ce-oi căuta la Cotroceni, chiar că nu ştiu…
Citat din Cotidianul:
Texte pe față 