Özen – noapte

hypnotic-staircase2
În seara aceea i-am sunat părinții. Le-am spus că totul e în ordine, că Özen e bine, atâta cât poate fi în condițiile date și să nu-și facă griji, toate astea în timp ce îl urmăream pe monitor cum se răsucește pe podeaua murdară și udă, într-un sevraj violent și chinuitor. Nu le-am dat detalii. I-am rugat să aștepte să-i sun eu. Cred că am și ațipit de câteva ori, cu capul pe masă, trezindu-mă brusc, cu ochii în ecran, pândind fiecare mișcare din camera luminată slab. Noaptea mi-a trecut cu întrebări și îndoieli.

Continue reading

Advertisements

Conspiraționisme

Incendiul care a distrus catedrala Notre-Dame a fost exact ce trebuia pentru a dilua revolta „vestelor galbene” din Franța. Acuma, între noi fie vorba, cui îi mai arde de proteste vizavi de prețul carburantului, când unul din simbolurile Franței a ajuns o grămadă de ruine arse?
Deja circulă prin târg o grămadă de teorii conform cărora incendiul a venit mult prea la fix ca să fie doar o coincidență. Bursa zvonurilor a dat în clocot și pot să pun pariu bani frumoși contra pietricele că poliția și serviciile secrete franceze vor intoxica într-atât mass media, încât nimeni nu va mai ști ce să creadă. Vor fi arestați o mulțime de indivizi suspecți pe care autoritățile franceze îi țineau „sub observație”, nu de-ajuns de bine însă pentru a ști ce făceau, de fapt, respectivii, la ora aia.

tinfoil_2
Lăudabilă graba cu care s-a strâns un miliard de euro – în trei zile? – pentru reconstrucția catedralei, iar asta demonstrează cât de dedicați pot fi oamenii, chiar și cei mai bogați, atunci când chiar le pasă.
Cu toate astea, nu pot să nu mă întreb ce are în plus o construcție față de cele peste trei milioane de copii (trei MILIOANE) care mor din cauza malnutriției în fiecare an, conform UNICEF. O fi exagerare? Posibil. Poate nu sunt peste trei milioane, poate sunt peste două, hai, treacă de la mine.
Nu, nu spuneți că n-are legătură una cu alta. Are. Trăim într-o lume gata să se bată pe viață și pe moarte pentru niște simboluri, dar aceeași lume nu dă doi bani pe propriii copii, albi, galbeni, negri sau cum or fi ei.

tinfoil_2
Un ajutor nesperat pentru reconstrucția catedralei a venit chiar din București, vestita Capitală a României. Doamna Primar General Gabriela Firea a ieșit pe sticlă să anunțe că va dona, timp de trei luni, zece procente din salariul dumneaei pentru a ajuta statul francez să reconstituie edificiul distrus.
Nu trebuie să fii Nostradamus pentru a prevedea entuziasmul cu care sacrificiul Doamnei Primar General va fi primit de către autoritățile franceze. Am auzit că deja se pregătește o nișă în zidul catedralei, unde Doamna Primar General va fi turnată în beton, ca să rămână pentru posteritate în memoria și văzul urmașilor.
Când sunt, mă, alegerile alea locale??

Özen – ziua 2

ozen_3
Țipase și urlase aproape toată noaptea. Nu intrasem la el deloc de când îl încuiasem acolo, mărginindu-mă să-l urmăresc pe camerele de supraveghere. Se trezise după miezul nopții, buimac și tremurând. Încercase ușa. Căutase clanța, dar ușa nu o mai avea pe partea lui. Sudasem un capac metalic ce acoperea gaura. Căutase întrerupătorul. Degeaba. Îl scosesem din perete. Lumina, destul de slabă, venea de la o plafonieră îngropată, protejată cu plasă din sârmă. Privise în jur, cu o expresie de neîncredere pe chip. Apoi mă strigase. Bătuse cu pumnii în ușă, apoi cu picioarele. Se repezise spre geam, dar brațul nu-i încăpuse prin spațiul dintre gratiile groase. Se învârtise ore întregi ca o fiară în cușcă, zbierând după mine, înjurându-mă și blestemând, lovind pereții și ușa cu pumnii și cu picioarele. Îi vedeam transpirația lucind pe față, picurându-i din păr. Se așezase pe podea, ghemuit, cu genunchii la gură. Începuseră să-i tremure mâinile. Începea sevrajul.

Continue reading

Özen – ziua 1

ozen_2
Mă gândisem mult la metoda cea mai potrivită pentru a-l determina să accepte ceva ce nu puteam să-i descriu dinainte. Ceea ce voiam să fac se baza pe o legalitate suficient de subțire încât să mă facă să mă întreb de ce naiba mă băgasem, totuși, în asta? Aveam de ales fie între a-l lua tare de la început și să sper că va fi suficient de speriat, fie a empatiza cu el, a-l trata ca pe un adult cu discernământ (ceea ce nu era) și să-l fac să semneze afurisita aia de declarație care mă ferea de o eventuală acuzație de răpire și lipsire de libertate. Îmi venea să-mi trag palme. Realizam acum că una e să-i dai reset mintal unui amărât prins în ghearele vreunei secte de tremurici și cu totul altceva să încerci să vindeci dependența de droguri, după ce medici specializați nu reușiseră.

Continue reading

Özen (1)

ozen
Îl cunoșteam de ceva timp. Nu de ani de zile, dar știam cu cine am de-a face: băiatul alintat al mamei, cu un tată plin de bani – părinți pentru care fiecare dorință a odorului era lege. Laptop-uri scumpe, smartwatch-uri de top, haine de firmă, telefoane al căror preț avea în coadă șapte zero-uri, nimic nu era prea mult pentru el. Bani de buzunar cu ghiotura, nopți pierdute prin cazinouri sau prin sălile de jocuri unde era cunoscut ca un cal breaz… când și-au dat seama că ceva e greșit grav cu el, deja era prea târziu.

Continue reading

Lumea ești tu

Înainte să vii, cerul era doar limita privirilor, drumul era doar drum, soarele era o minge fierbinte atârnată de nori.

Acum, cerul e începutul infinitului, drumul e fiecare fir de iarbă, floare sau copac, soarele e în ochii tăi și mângâie cu raze blânde.

Lumea e acum culoarea anotimpurilor, culoarea ierbii și a frunzelor. culoarea zăpezii și a nisipului, albastrul cerului.

Și Lumea ți se așează la picioare, te învăluie cu brațe calde, te privește cu ochi de stele și zâmbește luminos, ca Soarele printre frunzele palmierilor pe o plajă aurie.

Pentru că Lumea ești tu.

Tel Aviv sau Ierusalim?

PM-Netanyahu-Romanian-PM-Viorica-Dăncilă
Declarațiile premierului Dăncilă vis-a-vis de mutarea ambasadei României de la Tel Aviv la Ierusalim, făcute acum vreo două zile în Statele Unite, au inflamat opinia publică românească. Cel mai blând epitet asociat cu doamna Dăncilă, vehiculat în spațiul public, este „proastă”. Decizia regelui Iordaniei de a-și anula vizita în România, contramandarea invitației făcută de către Maroc lui Tăriceanu nu au făcut altceva decât să aprindă studiourile TV și nu numai. Se vehiculează intens opinia că, din prostie, Dăncilă a făcut o gafă cât China și a aruncat în aer relațiile diplomatice ale României cu lumea arabă și, ca urmare, e considerată un monument de tâmpenie. Nu sunt de acord. Dăncilă nu e mai proastă decât Theresa May, doar că arată mai rău.

Continue reading