29. A noua.

,

m

Draga mea dragă,
cred că suntem singurii oameni din lume care au ziua lor în fiecare lună. Sau poate nu, poate că nu am inventat noi roata, însă, cu siguranţă, ceea ce am inventat împreună e unic în lume. Ne-am inventat pe noi. Am pornit la drum încet şi cu răbdare, adunând fiecare bucăţică de noi, punându-le la un loc, minunându-ne apoi de cât de bine se potriveau. Începutul acela, acea primă zi de 29, de fapt, PRIMA zi de 29 dintotdeauna, a fost şi începutul nostru, a ceea ce suntem. Oare a fost frumos şi soare atunci? Sau nu? Dar contează cu adevărat cum a fost vremea? Indiferent cum a fost, a trecut neobservată pentru că atunci ne-am re-găsit iar pentru noi a fost cel mai frumos soare sau cei mai frumoşi nori, cea mai bună căldură sau cea mai proaspătă răcoare, cea mai luminoasă zi sau cea mai catifelată noapte.

Mi s-a întâmplat să uit în seara de 29 ceea ce ştiam în dimineaţa de 29, adică… ei bine, că e 29. Ei da, am făcut-o lată şi, dacă părerea de rău are propria ei greutate, atunci foiţa de ţigară era groasă în comparaţie cu mine.
Aş fi vrut sa dau timpul înapoi atunci, să fie iar dimineaţă. Sau poate nu. Poate nu, pentru că aş fi pierdut timpul nostru în ziua aceea şi, cum fiecare minut şi fiecare oră cu tine sunt unice, dulci ca mierea şi frumoase ca tine, cum să pierd aşa ceva? Ar fi fost alte ore şi alte minute, e adevărat, însă vezi tu, aici e dilema, în a păstra timpul nostru şi a-l aşeza paralel cu un alt timp al nostru, pe aceleaşi coordonate. Un paradox, într-adevăr. Două planuri temporale trăite simultan? Einstein, unde eşti să auzi asta?

Draga mea dragă,
astăzi, douăzeci şi nouă Septembrie, este, din nou, ca în aproape fiecare lună, ziua noastră. Spun aproape fiindcă mai e februarie ăla… nu-mi place februarie decât o dată la patru ani. De fapt, ziua asta e a ta, iubito, pentru că nu ar fi fost posibilă fără tine. Dacă stau să mă gândesc bine, nimic nu ar fi fost posibil fără tine, draga mea: nici noi, nici eu, nici Dragostea, Binele, Liniştea şi Fericirea pe care mi le oferi în fiecare secundă, cu care mă învălui, mă înconjori, ca o iederă ce are puterea, prin prezenţa ei, să înfrumuseţeze cel mai aspru zid şi cel mai rigid copac. Şi dacă vorbesc de ziua asta de 29, e doar un pretext, draga mea. Ziua ta e în fiecare zi. Ziua noastră e în fiecare zi.

La mulţi ani, iubito.
La mulţi ani ţie, la mulţi ani nouă.
Te iubesc.

Advertisements

Bună dimineața, Iubito

Iubita mea, dragostea mea, frumoasa mea dragă, bună dimineața.
Bună dimineața, cerul meu senin, bună dimineața, apa mea limpede, bună dimineața, ziua mea frumoasă, bună dimineața, Lumea mea insorită.
Bună dimineața, Femeie frumoasă, Femeia mea pentru totdeauna.Te iubesc. Te iubesc aşa cum nici un bărbat nu a iubit vreodată o femeie, te iubesc total, absolut şi necondiționat.

Când ai intrat in viața mea, eram orb şi tu mi-ai redat lumina în ochi. Eram gol şi m-ai umplut cu tine. Nu mai eram eu şi m-ai făcut să fiu tu. Lumea mea s-a adunat în tine, tu, cea care ai adunat stelele în ochi, soarele în zâmbet, cerul senin pe chip şi tot binele din Univers în sufletul tău frumos.
De când ai intrat în viața mea, nu mai există frig şi ploi, furtuni şi cer înnegurat. Cu o privire, cu un surâs, cu un cuvânt, mi-ai adus soare şi căldură, linişte şi bine, dragoste şi mângâiere. Vocea ta îmi alintă sufletul, râsul tău îmi vindecă orice rană, chipul tău frumos îmi înseninează viața.

Eşti frumoasă, iubito, eşti cea mai frumoasă femeie din lume. Frumusețea ta îmi aduce lacrimi de fericire în ochi şi fluturi în piept. Chipul tău dulce împrăştie norii, înfloreşte cele mai ofilite flori şi le transformă în cele mai frumoase care pot exista.

Fiecare zi cu tine, lângă tine, este un pas înspre un mâine însorit şi plin de bucurie. Suntem umăr lângă umăr, mână în mână iar paşii noştri ne duc spre soare, pe drumul construit de noi, pentru noi.

Nu există nici o zi în care să nu îți mulțumesc pentru că exişti în viața mea, pentru dragostea, binele, fericirea şi liniştea pe care mi le oferi. Aştept fiecare dimineață cu nerăbdare pentru a-ți auzi vocea dulce şi râsul cald şi pentru a-ți săruta buzele şi chipul frumos.

Bună dimineața, Dragoste.
Bună dimineața, Fericire.
Bună dimineața, Linişte.
Buna dimineața, Iubita mea până dincolo de Timp.
Te iubesc!

Spune-mi tu

722ca830c5ea1e29b5fe39e14df321ff--good-morning-handsome-quotes-good-morning-my-love

Iubito, e ora şapte. Şi de crezi că mi-e uşor
Ca să dorm o noapte-ntreagă de tine fiindu-mi dor,
Vreau să ştii că nu e simplu.
Chiar şi-atunci când eşti cu mine, dorul tot mă mistuieşte.
Hai, iubito, te trezeşte.

Cafeaua o aduc eu, nu vreau să te deranjezi.
Stai acolo liniştită, pe perne să te aşezi.
Prima gură o-mpărțim, e rutină, draga mea.
Şi acum, că ne-am trezit, spune-mi tu ce va urma.

***

Ah, deci nu visezi cu mine,
dacă noaptea-ți este dor…
Vino-aici acum, iubite,
De trezit nu mi-e ușor…

Vreau să mă săruți pe pleoape
Să-ți simt buzele doresc,
Că mi-e dor mereu de tine.
Să te simt și… mă trezesc.

Acasă

Getty_060412_ManWomanHandsTouching

Din primul moment de când ai venit am ştiut. Poate că, la început, am ştiut fără să ştiu, într-adevăr, însă am ştiut.
Ferecasem poarta grea cu oţel, păienjeniş de peceţi grele, de neclintit şi am aşezat la intrare paznici feroce, în stare să îndepărteze totul doar cu o privire. Deasupra porţii aşezasem nori de furtună, nori negri, strat peste strat, încărcaţi de fulgere şi de puhoaie grele, de grindină şi de tunete în stare să surpe pământul.
Ai venit cu paşii tăi de felină, ca şi cum ai fi călcat pe aer. Ai privit în sus cu ochii tăi frumoşi, cu privirea ta limpede, spulberând norii care s-au retras într-un punct ce s-a dizolvat în lumina privirii tale.
Nu ai bătut în poartă. Nu a fost nevoie. Ai zâmbit doar, aşa cum numai tu ştii să o faci iar paznicii feroce s-au dat la o parte, cu feţele lor aspre îmblânzite de dulceaţa surâsului tău.
Ţi-ai aşezat mâna mică pe oţelul cenuşiu într-o mângâiere uşoară iar peceţile grele au tremurat şi au căzut, dispărând în pulbere. Palma ta caldă a împins uşor canaturile grele, de neclintit. Ai pătruns prin poartă şi mi-ai întins mâna. Degetele noastre s-au împletit iar surâsul meu s-a dizolvat în surâsul tău.
Ai venit firesc şi frumos în locul acela care fusese al tău dintotdeauna, locul acela care, în aşteptarea ta, se închisese pe sine între peceţi grele, nori de furtună şi paznici fioroşi.
Să ştii că a fost bine păzit. Nici un intrus nu a reuşit să se apropie.
Te-am aşteptat.
Doamne, cât te-am aşteptat.
Acum ai venit Acasă.

29

hands
O zi ca oricare alta în orice calendar.
29 martie. 29 iunie. 29 octombrie. 29 februarie… na, că asta e din patru în patru ani, big deal.
Pentru unii e ziua de naştere. Vreun sfânt, Cuviosul Malachie sau Muceniţa Nectaria, cine-i mai ştie că sunt o armată ăştia…

Undeva în lume, în fiecare zi de 29 a fiecărei luni e ziua cuiva sau aniversarea a ceva.
Pe 29 aprilie 1864, britanicii au luat-o rău pe cocoaşă de la luptătorii maori în bătălia de la Gate Pa, de exemplu.
Pe 29 iunie 1613, teatrul Globe, fondat de Shakespeare, a ars din temelii.
Azi, adică pe 29 iulie dar în 1949, armata sovietică a ridicat blocada Berlinului de Vest.
Cele de mai sus sunt doar câteva exemple de care nimeni nu se interesează, în afară de istorici.

Ziua de 29, indiferent de lună, este, de fapt, cea mai frumoasă zi a fiecărei luni. O zi atât de specială încât orice alt eveniment păleşte în faţa ei.
O zi în care astrele s-au aşezat într-un anume fel, într-o configuraţie ce nu apare decât o dată la cine ştie câte secole. O zi în care vântul a suflat într-un anume fel, cum n-o face de obicei. O zi în care a fost soare acolo unde trebuia să fie soare şi a plouat acolo unde trebuia să plouă. O zi perfectă. ZIUA perfectă.
Ziua în care s-a întâmplat ceea ce trebuia să se întâmple, ziua aşteptată, poate, de secole sau chiar de la începutul Timpului. Ziua în care căutările şi rătăcirile fără direcţie şi sens au luat sfârşit, ziua în care noţiunile de scop, menire, destin au primit interpretări noi.
Să cauţi ceva în nenumăratele vieţi, să treci, poate, pe lângă ceea ce cauţi şi să nu vezi, asta poate însemna fie o farsă a Destinului fie ceva care nu este menit, încă, să se întâmple. Universul lucrează în felul său propriu, uneori previzibil iar alteori, aparent, fără nici o logică dar totul are un rost şi nimic nu este întâmplător, aşa cum nici ziua de 29 nu e întâmplătoare.
29 ianuarie, 29 februarie, 29 martie… toate zilele de 29 din oricare lună au devenit, cu, deja, mult timp în urmă, zilele noastre.
Dacă ar fi să fiu un adept al numerologiei aş spune că 29 e o zi specială şi pentru că 2+9=11. Unu şi unu – nu o adunare care dă doi ci o alăturare a două cifre identice. Nu sunt însă adeptul numerologiei aşa că mă mulţumesc să ne spun “La mulţi ani!”
Pentru că ziua de 29 a fiecărei luni este ziua noastră.
Pentru că atunci ne-am găsit.

Te văd

Te văd cum apari din soare, cu zâmbetul tău dulce, radiind bine şi linişte.
Te văd vorbind, te văd zâmbind, te văd râzând iar fericirea se răspândeşte în jurul tău.
Te văd păşind uşor pe poante, graţioasă şi frumoasă, cu o sclipire de stea în ochi.
Te văd scriind, atentă şi concentrată dar cu joacă în priviri, femeie -copil pusă mereu pe şotii.
Te văd cum bei cafeaua din cana preferată iar gustul ei se schimbă odată cu atingerea buzelor tale.
Te văd păşind prin Oraş cu paşii tăi roşii iar Oraşul îşi deschide braţele pentru a te primi acasă.
Te văd vioară, atât de feminină şi de plină de armonie.
Te văd poezie, te văd cuvinte, te văd poveste.
Te văd pe tine şi mă văd pe mine.