Vera Oren și „Pași”

10

„Am ajuns la cartea „Pași” cu pași mici. Întâi am descoperit rubrica Sweet and Salty, semnată Em Sava în acest ziar (Observator de Toronto). Fascinată de lumina degajată de această rubrică cu glas de femeie cu nume scurt, bărbătesc, am urmărit-o constant. Îmi punea un zâmbet ștrengăresc pe buze. Era ca o ștampilă de magie pe lucruri firești.
„Hm,” îmi spun, „o fi femeie, o fi bărbat…”. În ziua de azi n-ai voie să te lași furat de normele ancestrale ale dualității să nu cumva să jignești – ce-o fi, o fi, limba e minunată. Mi-am luat curajul să abordez autorul misterios.
…ca să descopăr un blogger, un talent care a sărit din virtual pe hârtie.

Trebuie să recunosc că fac parte din generația hârtiei, deci sufăr de aroganța „pe vremea mea…”. Am acceptat kindle, am acceptat tastatura, dar n-am acceptat literatura pe blog, pentru că pare jurnal de bord, plus că blogul cere enorm de mult timp să-l ții viu. Am primit o lecție de umilință de la Em Sava. Blogul ei e bogat, elegant, variat, elevat, pulsând de viață.

Apoi, am citit un fragment din cartea ei, „Pași”, fragment apărut, cred, în urmă cu o lună. Am citit și o mică recenzie. Am fost cucerită și intrigată, parcă cineva îmi furase idea, visul. Am comandat cartea și am sorbit-o ca pe Chianti, în două zile. Am alergat pe linia scrisului, vrăjită. M-am molipsit. Un scris aproape sacadat, dar totuși diafan, alert, poetic, o limbă nouă, expresii ca „mi-e senin”, „miroase a albastru„, „ochii lui torc miere”, „casa mi-e drumul”, etc. M-a fascinat formula scrisului în tandem, un scris la patru mâini, Em Sava, Ea și Axel, El. Nu sunt un cititor asiduu în românește, dar limba celor doi e limba de care îmi era dor și-o credeam dispărută: modernă, dezinvoltă, delicată și suavă într-o epocă a înjurăturilor birjărești ridicate la nivel de cultură. Textul celor doi e ca o apă de izvor, limpede, răcoritoare, în care termeni moderni sau anglicismele se îmbină armonios, plasând cititorul fără explicații și descrieri.

Cel mai percutant stil în proză este cel la persoana I. Cititorul intră direct în capul personajului și vede totul prin ochii lui, naratorul fiind expulzat, inexistent și superfluu, un intermediar de prisos. Sentimentele personajului nemaitrecând prin sita naratorului, nu sunt deformate, nici judecate, și devin cu atît mai ascuțite. Acest stil însă e dificil, pentru că autorul trebuie să fie multicefal sau cameleon.

Dacă însă recurgi la scrisul în tandem, cum e cazul cărții de față, proiectul devine riscant, greoi, inerent ducând la compromisuri. Cartea pare condusă de Ea, dar El e veridic în tot, mai puțin cliché-ul minciunii. Scrisul celor doi în tandem e crucial pentru ca sentimentul celor doi să fie credibil. Este minunat redată curgerea gândurilor celor doi și împletirea lor perfectă în telepatie, o telepatie nespusă, dar reflectând pe retină același obiect, aceeași imagine, aceeași trăire.

Em Sava și Axel sunt ca niște gemeni a căror inimă e comună. Fiecare e imaginea celuilalt într-o oglindă. Starea sufletească e aceeași, privesc lumea și văd la fel. Au parcurs vieți separate, care i-au modelat până la perfecțiune unul pentru celălalt. Și asta îmi aduce aminte de nuvela lui Mircea Cărtărescu, „Gemenii”. Când am terminat „Pași”, aveam gust de L’écume du jour în gură, o boare de La Medeleni pe obraz și magia unui realism gen Garcia Maria Marquez invadase orașul imaginar al lui Nicole și Alex, care poate fi la fel de bine Toronto sau Chicago. Scrisul celor doi seamănă cu bătaia din aripi a unui future, scrisul lui Em, mai poetic, mai feminin, scrisul lui Axel, mai direct, mai bărbătesc.
În gândurile celor doi e puțin loc pentru altceva decât drama unei vieți aproape spulberate și bucuria intensă a unei iubiri proaspete care se adeverește a fi cea mare. Societatea, cu micimea ei, cu roboteala zilei, cu ticurile și ideile preconcepute, cu obsesiile ei deșarte, e undeva, în spate, neclară. Marele conflict are loc în pieptul și conștiința celor doi fericiți de soartă.

E o carte de o autenticitate zdrobitoare pentru toți cei și cele (sau, mai bine zis, pentru toate cele și toți cei), de altfel majoritari, care stagnează într-un cuplu în care anii au decantat diferențele profunde, iar dragostea, ce-a fost ca o mare, s-a evaporat, lăsând un fund găunos. Cartea face doliul căsniciei. Mi-am spus tot timpul „Ce bine că cei doi n-au copii!” Rezolvarea ecuației e simplă fără copii. Societatea poate fi sfidată fără consecințe grave.

Îi admir pe cei doi autori cum au putut împleti stilurile și imaginile într-un tablou veridic, autentic, curgător. Un adevărat maraton al creației! Încerc să găsesc exemple în istoria literaturii, dar n-am găsit, sunt multe colaborări, dar în cărți istorice, unde e nevoie de multă documentare. M-am gândit pentru o clipă la Jean-Paul Sartre și Simone de Beauvoir, dar ei au fost mai degrabă în competiție și chiar dacă au colaborat, era ceva mâlos în relația lor.

Cartea dă speranță în dragostea adevărată între un bărbat și o femeie, și asta într-o lume în schimbare, care încearcă să distrugă limbajul magic al iubirii care nu e decît o tatonare în pași mici. În ziua de azi literatura lui Marquez e eretică. „Pași” îl reinventează pe Marquez pe un fundal de camioane, autostrăzi, celulare și emoticoane. Dragostea e universală, iar nevoia de împlinire în dragoste, de a trăi magia sufletului pereche, e ancestrală.

Vera Oren, scriitor – Montreal
2018-09-01

(Recenzie apărută la Observator de Toronto)

 

 

Advertisements

Pași

„Pași” în viziunea cititorilor: Mona.

O carte nescrisă

Am intrat în lumea Pașilor cu multă curiozitate și nerăbdare. Aveam o idee despre drumul pe care îl voi parcurge, cel puțin așa credeam. Dar, pagină cu pagină, pas cu pas am realizat că o carte se trăiește atunci când o citești întreagă. Nici un fragment nu îți poate reda cu adevărat atmosfera reală.

Em Sava și Axel ne oferă o poveste de dragoste. O poveste de viață. Un drum al autocunoașterii și al curajului, conturat de o iubire neașteptată și surprinzătoare.

Pași… a fost descrisă în nenumărate rânduri, ca o carte scrisă la patru mâini. Doi autori, două stiluri diferite, construind împreună și separat cele două personaje: Nicole și Alex. Vreau să vă povestesc ceva, pentru a mă face mai bine înțeleasă. Pe vremea când studiam pianul, îmi doream nespus să ajung să cânt împreună cu profesoara mea. Era un adevărat privilegiu să fii tu, cel ales pentru a…

View original post 312 more words

De azi în librărie

Boulder-Bookstore_Sam-Hall

Romanul „Pași” se găsește de azi în librăria „Mihai Eminescu” – București. E o nouă treaptă a pașilor. E prima librărie în care pun piciorul. 🙂

Știu că v-am zăpăcit deja cu atâtea informații despre carte, dar numai cine publică știe ce și cum e, câte emoții și câtă așteptare implică. Nu știu alții cum sunt, ca să-l parafrazez pe marele povestitor, dar publicarea unei cărți e un proces extrem de dificil. Ai cartea, începe labirintul prin cea mai stufoasă junglă. Poate așa e la început, poate așa e pentru noi (poate altora le e mai ușor) nu știu.

Lipsa mea de răbdare colaborează într-un mod destul de nefericit cu mersul înșet-înșetișor-stat pe loc și… mă abțin. Ideea e că de azi sunt în librărie (finally!!!) și vor ajunge cu pași mici, înceți și siguri și prin țară. Nu mai promit nimic până când, și vorba lui Arghezi-mi vine-n minte, (doar vorba, nu sensul): „Vreau să te pipăi și să urlu: Este!”
🙂

Noutăţi despre „Paşi”

Cop_6_Edited_cu_sigla_eikon

„Pașii” au pășit cu dreptul, ca să zic așa. Revista Catchy le-a dedicat două articole, ziarul Observator de Toronto le-a salutat apariția printr-un articol. De asemenea La Revista a scris despre debutul editorial. Oameni cunoscuți și necunoscuți au fost cu pulsul ridicat la cadența „Pașilor”.
Criticul Vianu Mureșan a mărturisit că pentru el a fost „o descoperire splendidă această carte” și a analizat din punct de vedere literar scriitura, încercând să o plaseze în fenomenul literar contemporan.
Editorul Valentin Ajder a salutat de asemenea laudativ apariția romanului „scris la patru mâini”.
Pe timpul lansării, am primit poze și filmulețe, așa cum v-am arătat în articolul anterior, de la oameni dragi, cărora nici nu știu cum să le mulțumesc.
Feedback-ul venit de la cei care au citit deja cartea au întregit bucuria noastră, a autorilor, la debutul „Pașilor” în lumea cărților, minților și sufletelor.
De azi, cartea poate fi comandată pe site-ul editurii Eikon.
De asemenea o găsiți în librăriile Eminescu, Humanitas și Cărturești. Librăria Eminescu din București este prima care deschide porțile „Pașilor”.

 

Şi „Paşii” au pornit în lume

34181933_1667339570028119_4066428310903586816_n
2 iunie a fost o zi ca o carte cu mulţi autori, unii prezenţi fizic la lansare, alţii prezenţi cu gândurile lor bune. Voi toţi, cei care ne-aţi urmărit şi ne-aţi încurajat pe tot acest parcurs timp de aproape un an, aţi contribuit decisiv la apariţia acestei cărţi. Acum, urmează să vă spuneţi cuvântul după ce o terminaţi de citit, pentru că nu-i aşa, cititorul este cel mai avizat critic, al cărui cuvânt este singurul care contează în cele din urmă.

Vă mulţumim pentru încurajări, pentru prezenţa efectivă sau cu gândul. Dacă ceea ce veţi citi vă va plăcea, înseamnă că ne-am atins scopul.

„PAŞI” – BOOKFEST Bucureşti, ROMEXPO, standul Editurii EIKON

Cop_6_Edited_cu_sigla_eikon

BOOKFEST Bucureşti, ROMEXPO, sâmbătă 2 iunie, ora 17.30, standul Editurii EIKON.

Au rămas două zile până când „Paşii” vor ieşi în lume sub formă de carte, pe 29 mai, și șase zile până când cartea va fi lansată oficial, la data şi ora de mai sus.
Poate că ar trebui să spun ceva deosebit de inteligent, dar nu-mi vine nimic în minte acum, doh!

Ce înseamnă „Paşii”? Înseamnă pasiune, înseamnă dorinţă, înseamnă dragoste de cuvinte şi de oameni, înseamnă multe, multe alte lucruri. Pe lângă toate astea însă înseamnă muncă, enorm de multă muncă uneori repartizată cam inechitabil între coautori, dar no, dintre doi unul e obligatoriu mai bun, şi ca atare mai aglomerată decât celălalt. Am scris bine aglomerată, da.

Să vă fac o istorie a „Pașilor” nu e cazul. Ceea ce vă spun însă este că „Pașii” au pornit la drum aproape de la sine, iar dacă nu ar fi existat, ar fi trebuit inventați.
„Pașii” sunt cei aflați la răspântia vieții, atunci când Destinul le face o favoare. O singură și unică dată. „Pașii” înseamnă curajul, hotărârea de a îndrăzni pasul înspre propriul destin. Recompensa e pe măsură: fericirea, liniștea, binele și dragostea: cele patru elemente ale unei existențe împlinite cu adevărat. Pași.