DOR DE DUCĂ – Republica Dominicană

domrep
Pentru că m-au lovit amintirile, astăzi voi face pe jurnalistul şi vă voi plictisi cu un material care nu are deloc de-a face cu spumele, dracii şi altele asemenea pe care deja le-am împrăştiat prea mult pe blogul ăsta.

Deoarece am avut ocazia să ajung în multe locuri interesante, m-am gândit să vă propun o nouă secţiune pe blog, pe care am numit-o “Dor de ducă”, în ideea că v-ar putea interesa. Voi încerca să scriu aici texte de tip reportaj – sper să-mi mai şi amintesc cum se face, că au trecut nişte ani de când am scris aşa ceva ultima oară – pur informative, despre locurile pe unde am ajuns de-a lungul anilor.
Dacă vă va interesa, okay, dacă nu. iar okay. E doar un experiment, la urma urmei.

Primul subiect care îmi vine în minte e legat de locul care mi-e cel mai drag şi anume Republica Dominicană.

Continue reading

Advertisements

“Sunt vagabondul vieţii mele…”

Să vă mai povestesc una din existenţa mea agitată.

După ani de zile petrecuţi în Republica Dominicană, mă cam săturasem de bine şi voiam altceva, astfel încât m-am gândit – de câte ori “mă gândesc” iese, se pare, un mare căcat – să mă trag mai aproape, prin bătrâna Europă, aşa că am început să sap după joburi. Am găsit ceva mişto în Germania, am trimis CV-ul, am avut cu ei şi vreo trei interviuri pe net apoi mi-au trimis contractul, semnat, parafat, în bună regulă, urmând să vin în România apoi, peste vreo săptămână, să mă car la naziştii ăia, bun. Mi-am dat demisia de unde lucram, fapt care a provocat nişte discuţii absolut nenorocite cu boss-ul, care mi-era şi prieten, aşa că am plecat de-acolo întors pe dos bine de tot.

Continue reading

Playlist

Fără prea multe comentarii, o să vă arăt mai jos ultimul playlist pe care îl ascult când sunt pe drum. Habar n-am câţi sunt cei cărora le place genul ăsta de muzică da’ mie îmi place, mai ales atunci când am doar drumul şi orizontul în faţă.

Titlurile sunt aici:

  1. Two Steps From Hell – SkyWorld
  2. Two Steps From Hell – Flight of the Silverbird
  3. Liquid Cinema – Into The Sun
  4. Ziu x Nyanara – Unforgettable
  5. Two Steps From Hell – Never Back Down
  6. Epic Score – Liberators
  7. Two Steps From Hell – Star Sky
  8. Gothic Storm – Look To The Stars
  9. Gothic Storm – Our Only Hope
  10. Mattia Turzo – Young Pirate
  11. Leon Lieffijn – Choices
  12. Thomas Bergersen – Children of the Sun
  13. Two Steps From Hell – Victory
  14. Gothic Storm – Anti Hero
  15. Two Steps From Hell – Cannon in D Minor
  16. Songs To Your Eyes – Rapture
  17. Alliance – The Speed Of Light
  18. Really Slow Motion – Neutral Assault
  19. Really Slow Motion – Galactic Dust
  20. Ezietto – Stars & Warriors
  21. Matthew L Fisher – Rise Above
  22. Epic Soul Factory – Sigma
  23. Gothic Storm – Look To The Stars
  24. Two Steps From Hell – Release Me
  25. Two Steps From Hell – None Shall Live
  26. Mark Lenover – Medusa’s Hair
  27. Mark Lenover – The Girl in the Window
  28. Mark Lenover – Wagon Red

Clipul e mai jos.

Omuleţi pe parbriz

Pe principiul “Am o bubă la genunchi, vrei s-o vezi?” şi pentru că mi-e prea lene să gândesc vreun text fistichiu, cu zorzoane (şi mi-e prea lene să gândesc în general vorbind), o să vă povestesc cum am trecut printr-o chestie foarte naşpa, ceva cu multe grade – vreo 41, cred – în coadă. De ce vă povestesc asta? Habar n-am; nu am chef să mă joc pe calculator, filme bune n-am mai găsit aşa că, până mă hotărăsc ce naiba să mai citesc, o să-ncerc să însăilez aici ceva..

Zilele trecute eram undeva la vreo 10 kilometri înainte de Vâlcea, în drum spre Cluj, plin de draci din cauza unei răceli pe care o luasem, împotriva voinţei mele, de la un coleg care nu s-a gândit să stea, naibii, acasă, dacă tot îşi târa mucii pe pământ. Idiotul a mai dat şi la alţii, de ce să nu dea, astfel că, înainte să plec în cursă, mai multe persoane bine intenţionate îl urmăreau deja cu leviere, coase, furci şi topoare prin curte. Faptul că ne-a adus vreo opt cutii cu ceaiuri de toate felurile a ajutat puţin – asta până a scos din buzunar şi două blistere cu aspirină aşa că, atunci când, râzând cu lacrimi, am urcat în cabină să plec, mulţimea furioasă optase deja pentru varianta de a-l omorî cu pietre, ca pe păgâni.

Continue reading

Să votăm la cratiţă

Motto: “Dacă votul nostru ar putea schimba ceva, nimeni nu ne-ar mai lăsa să votăm” – Mark Twain

Ce titlu derutant… nu vorbesc de nimeni altcineva decât de mine însumi. Carevasăzică, azi m-a împins, aşa, o nevoie stringentă de a-mi face datoria de cetăţean responsabil – nu mă, nu aia în care câteva sute de căcaţi la costum sunt înşiraţi, în genunchi, cu faţa la zid iar eu ţin în mânuţe o mitralieră Gatling cu 12 ţevi… nu aia… păcat… ci, mult mai prozaic, aceea de a vota viitorii parlamentari, atât de capabili, inteligenţi şi cu gândul doar la România (deja rânjiţi, este?) dar, aflător fiind într-o parcare de pe lângă Viena, într-o pauză de 12 ore, chiar m-am întrebat, retoric, unde pula mea aş putea să votez, dacă musai aş vrea s-o fac. Cum răspunsul era ceva cu mulţi kilometri în coadă şi cum mi-era o foame de lup, mi-am băgat picioarele în ea de datorie civică (oricum, să alegi între un căcat ferm, cu moţ falnic şi seminţe în el şi unul mai moale ca apa şi mai lat decât cearceaful nu e nici o scofală) şi m-am gândit să mă gândesc mai întâi la mine, adică să votez pentru mine, adică să mănânc ceva. Cum de conserve m-am săturat ca de mere acre iar de mâncarea de cârciumă – fie ea şi austriacă – tot pe-acolo, mi-am zis că ce-ar fi să încropesc eu ceva din ingredientele pe care le ţin după mine în frigider.

Continue reading

De pe drumuri

Mi-am făcut puţină ordine prin poze şi m-am gândit să pun aici câteva de pe cursa de la începutul lunii, prin Slovenia, Italia, Franţa şi Spania. De fapt, sunt capturi de pe camera din cabină şi uneori a trebuit să o îndrept cu mâna spre câte un loc care mi se părea mie că arată bine. Cred că va trebui să-mi iau o cameră de-aia panoramică, să nu mă tot întind de la volan până spre mijlocul cabinei…
Oricum, primele poze sunt din Slovenia – arată satele alea de zici că sunt staţiuni şi sunt atât de curate că-ţi vine să te dai jos şi să ştergi roţile cu şerveţele umede ca să nu le faci ălora mizerie.
Următoarele sunt din Italia, spre Ventimiglia apoi Franţa, pe Coasta de Azur spre Marsilia şi apoi Spania, la intrarea dinspre La Jonquera spre Madrid şi Malgrat.
Spaţiul de pe blog nu-mi permite să tot încarc la nesfârşit poze aşa că trebuie să fiu econom. 🙂

IF … NIK

jukeAzi a trebuit să dau o fugă până la Braşov şi, pentru că nu mai aveam chef să iau maşina de la muncă, am plecat cu a mea.
Pe întoarcere, la sensul ăla giratoriu pe care se iese spre Buftea, un… un animal cu o troacă de Nissan Juke alb, cu număr de Ilfov terminat în NIK (bă, dacă citeşti asta, îţi doresc o roabă de hemoroizi fix în gaură!) – aşadar, ăla în paralel cu mine. Eu, relaxat, pe banda 1, calc uşor frâna să intru în sens iar cretinul cu Juke, aflat la un metru înainte pe banda 2, ia brusc şi hotărât volan dreapta. Habar n-am cum am reuşit să mă înfig în frână da’ mai aveam puţin şi frânam cu piciorul direct pe asfalt; am oprit la un fir de păr de tâmpitul ăla. Mi-a sărit inima până la nori, frate! M-am uitat fioros la ăla, ăla se uita la mine ca la un animal care nu există. Avea în dreapta o mumie care sigur asistase la pelerinajul lui tata Moise prin deşert şi ce credeţi, mă, că face Matusalem? Mă înjură, mă! Tot pe mine! Tata lu’ Nefertiti! Mumia!! Ilfoveanul ăla coclit pleacă din loc iar pe mine m-au apucat nişte draci ca-n filme. Ăla îi dădea tare pe porţiunea aia dreaptă înainte de A3, chipurile ca să nu-l ajung din urmă da’ l-am ajuns, haha! pe banda 1, aveam vreo 120 şi m-am apropiat la un milimetru în paralel, am coborât geamul şi-am urlat “Trage pe dreapta să te omor, futu-ţi naţia mă-tii de animal!” N-a tras – previzibil, dar a călcat-o iar eu a trebuit s-o las moale că aveam camioane în faţă. L-am ajuns din urmă pe A3 – se ducea animalul de săreau scântei din cauciucuri, soro! Da’ şi io, mare nebun! la zece centimetri în curu’ lui, îi făceam semne cu gâturi tăiate, pistoale la tâmplă, te fac, ‘mnezău mă-tii, că dacă eram cu camionul în sensul ăla, te omoram, bă labagiule, şi pe tine şi pe taica Im Hotep din dreapta ta! M-am dat iar lângă el şi l-am ţinut aşa, la vreo 150-160, câţiva kilometri, şi îi rânjeam cu toţi dinţii, cu feţe fioroase de pirat la abordaj. Mumia holbase ochii aşa de tare că am zis c-o să-i sară lentilele de la ochelari, frate! Până la urmă a călcat-o, zic eu, la blană, că a luat un start de rachetă, cred că avea deja 200 când a ţâşnit din loc. L-am lăsat în plata Domnului, că mai făcea vreo tâmpenie şi trebuia să sun la 112…

Aşa că, băi cretinule cu Nissan-ul Juke alb, de Ilfov, cu terminaţia NIK la număr, să-ţi plouă cu scârnă şi găinaţ de raţă în fiecare zi a vieţii tale de tâmpit. Să-ţi cadă gardu’ de la casă, să-ţi iasă bube pe puţă şi să-ţi refuleze căcatul din budă în fiecare seară! Şi să-i spui lu’ mumia proptită în dreapta ta că la vârsta aia n-ar trebui să mai înjure oamenii, că s-ar putea găsi unul care să-i îndese proteza în faringe! Boule!

LATER EDIT: …da, da’ m-am distrat cosmic!