Știi cine sunt nu-i așa? Știi, chiar dacă nu mă vezi. Și chiar dacă nu mă vezi, mă simți. De fapt, în timp ce citești asta, sunt în spatele tău, atât de aproape încât m-ai putea atinge. Citesc și eu, peste umărul tău.
Povestea noastră a început cu mulți ani în urmă. Îți aduci aminte când, copil fiind, îți rugai părinții să se uite sub pat și prin dulapuri înainte să adormi? Nu mă vedeau, pentru că nu știau unde să caute. Dar eram acolo. Eram umbră în umbră. Te priveam. Le-ai spus de mine, dar nu te-au crezut. Imaginație de copil, răspundeau, râzând.
Noaptea îți șopteam numele în ureche. Deschideai ochii mari și priveai, dar nu vedeai nimic. De fapt, priveai prin mine. Eram chiar acolo, lângă pat.
V-ați mutat în casa aceea cu multe camere, un adevărat labirint. Era după amiaza târziu. Furtuna urla afară, zgâlțâind geamurile. Erai la tine în cameră și te-ai speriat, ai alergat la mama ta. O auzeai cântând într-o cameră de la etaj. Ai strigat-o, fugind în sus pe scări. Ți-a răspuns, melodios. Când ai întredeschis ușa camerei, te-a strigat, însă de jos, de la intrare. Ai zburat în jos pe scări, dar ai aruncat o privire peste umăr prin ușa întredeschisă. Și ai văzut ceva înăuntru, ceva care se uita la tine. N-ai spus nimănui, niciodată, ce ai văzut. Eram eu.
Bărbatul în vârstă privi spre cameră: „Era mic, avea doar șase ani. Într-o seară, când îl înveleam pentru somn, mi-a spus: ‘Tata, uite-te sub pat. E cineva sub patul meu.’ I-am făcut pe plac, râzând. Sub pat, în întuneric, l-am văzut tot pe el, un alt el, care mă fixa cu privirea și tremura. ‘Tata, mi-a spus, uite-te pe pat. E cineva pe patul meu.’”
Îți aduci aminte de seara aceea? Te-ai întors acasă, ai deschis ușa, ai intrat. S-a închis singură. Era întuneric. Ai întins mâna spre întrerupător, dar o altă mână se afla deja acolo.
Și pisica ta… pisicile sunt foarte inteligente și simt lucruri. Chiar acum, când citești, pisica te fixează cu ochi mari, nemișcați. De fapt, nu se uită la tine. Se uită în spatele tău.
Ești sigur că oglinda îți reflectă fiecare mișcare?
Mai știi ce le-ai spus aseară prietenilor tăi? „Mă jur că, de când locuiesc singur în casa asta, am închis mai multe uși decât am deschis.” Așa e.
Întotdeauna te-ai întrebat cine sunt. E normal să vrei să știi cine privește peste umărul tău tot timpul, cine doarme lângă tine când ești doar tu în pat sau la cine se uită pisica ta atunci când crezi că se uită la tine.
Sunt tu. Sunt adevăratul tu. Am existat dinainte să te naști tu. Trupul tău trebuia să fie al meu, dar tu mi l-ai furat. Am fost copilul care a văzut ce nu trebuia, a privit unde nu trebuia sau a întrebat ce nu trebuia. Poate că uneori ai uitat de mine, dar întotdeauna am fost în spatele tău.
Acum am crescut.
Și vreau ce e al meu.
Excelent text! Cu steluță!
LikeLiked by 2 people
Unde-i steluța?
LikeLiked by 1 person
La nota zece. 😀
LikeLiked by 2 people
Văzut!
LikeLiked by 2 people
A da. 😂
LikeLiked by 1 person
Ia uite cum așteptam eu să văd cine mișună pe acolo, nevăzut! Gata, m-am lămurit. Foarte fain, am citit pe nerăsuflate (metaforic vorbind, că altfel mă asfixiam!).
LikeLiked by 1 person
Deci e cineva acolo. Hm.
LikeLiked by 1 person
Păi da, pare să fie cineva.
LikeLiked by 1 person
Mă fac de râs dacă spun că m-am uitat o dat-n spate cât am citit?
Foarte fain textul!
LikeLiked by 2 people
Și eu m-am uitat, și eu l-am scris, vorba aia.
LikeLiked by 2 people
Am înghițit de câteva ori în sec și mi-am ținut respirația să aud dacă respiră sau nu cineva în spatele meu 😀 Ce bine că la ora asta, încă am lumina aprinsă în cameră, altfel nu aș fi ajuns până la final 🙂 Foarte foarte bun textul!
LikeLiked by 1 person
Și ai auzit vreo respirație? Cred că nu. Se aude doar noaptea. În umbră.
LikeLike
🙂 Da da! Aștept să aud! În sfârsit sper să fac cunoștință cu acela cineva despre care am impresia uneori că merge în spatele meu pe alee.
LikeLiked by 1 person
Oare?
LikeLike
Părerea mea până oi da nas în nas cu .. dumnealui .. este că da.
LikeLiked by 1 person
Coincidență. Tocmai scroluiam pe facebook și dau de-o poză cu textul ăsta .. “Acea senzație, când cineva te îmbățisează noaptea și-ți respiră în ureche, e de nedescris, mai ales dacă locuiești singur!”
LikeLiked by 1 person
Găsești multe de genul ăsta. O frază care îți dă fiori mai ales prin ce nu spune.
LikeLiked by 1 person
[…] ceva ani, de pe vremea când un alt personaj feminin al ei ne încrețea sinapsele și cel al lui axel, pe care aveam să-l descopăr cu încântare, dând o replică egală și perfectă, în oglindă […]
LikeLike
Ai face niște creepypasta-uri minunate! 🙂
LikeLiked by 1 person
Mulțumesc! 🙂
LikeLike
A fost o lectură grozavă! Mi-a plăcut.
LikeLiked by 1 person
Minunat text! Te capteaza fara sa vrei si oricat de realist ai gandi… nu cred ca exista cititor sa nu se fi intors in spate macar o secunda.
LikeLiked by 1 person
Mulțumesc 🙂
LikeLike