Ars longa… bine, bine da’ până unde??

Azi am avut ideea să văd ce-i cu pista de biciclete de pe Calea Victoriei, pentru că n-am mers niciodată pe-acolo. Prefer bulevardul, că merg mai repede, mai ales dacă vreau s-o iau spre Ploieşti. Eram însă curios cum se merge pe pista aia aşa că, ieşit fiind dinspre cheiul gârlei, am urcat pe lângă ţoaclă pe Victoriei că era plin de turişti blonzii cu pielea nesănătos de albă, care vorbeau într-o limbă scrâşnit-horcăită, de unde am dedus că era flamandă.
Ajuns în faţa Muzeului Naţional de Istorie, era să scap bicicleta şi pe mine însumi din picioare la vederea unei arătări proţăpită pe treptele stabilimentului. După prima secundă de năuceală, am lăsat ţoacla pe cric şi m-am apucat să dau ocol nenorocirii, încercând să aflu ce mama dracului ar putea să simbolizeze, în afară de un domn în pu… dezbrăcat, cu apucături clar zoofile orientate spre animale scăpate prea târziu din supradoza de radiaţii de la Cernobâl. Imaginea o aveţi mai jos. N-am avut curaj să fac mai multe poze pentru că una e să fii suspectat de pornography addiction şi alta de comportament deviant. În public.

15899

Aşadar, ce vedem noi aici, doamnelor, domnişoarelor şi domnilor?
Ca plan general, se pare că e vorba de Marcus Ulpius Nerva Traianus, adică Traian, împăratul roman cu care ne place să ne lăudăm că a supus Dacia – de ce ne place, nu ştiu, probabil că avem oarece complexe de slugi – ce ţine în… ce ţine pe… na, că nu reuşesc să-mi dau seama dacă ţine în sau pe, un animal cu ţâţe din specia Canis. C-o fi câne, c-o fi lup, doar Zamolxe ştie. Oricum, ceea ce şochează la prima vedere e un fel de… apendice, râmă uriaşă, vierme de gălbează sau ceva înrudit care iese din gâtul animalului în speţă, apendice cu care Imperator pare destul de împăcat, ceea ce demonstrează că aşa arătau animalele pe vremea aia. Cred.
Împăratul e gol. Nu, nu e o referire la basmul lui Andersen, cel cu hainele noi ale împăratului ci vorbesc de situaţia de facto: Majestatea Sa de pe scările Muzeului ne arată puţa pe bune şi pare că n-are nici o problemă cu asta. Mădularul imperial mi-a adus aminte, in extenso probabil, de o statuie a lui Eminescu plantată, cred, pe la Ateneu, care îl înfăţişa pe poet suferind clar de anorexie, mai deprimat decât Iov pe grămada lui de gunoi şi cu o zdreanţă în jurul şoldurilor. Pasămite, măciuca lu’ Eminescu nu trebuie arătată publicului dar cea a lui Traian, da. Acuma, dacă stăm să ne gândim că, de fapt, romanii ne-au futut din cam toate poziţiile, e şi firesc. Trăiască puţa imperială sau, cum ar veni, Ave Mentula Imperatoria! În fine…Aşadar, Imperator ţine în… ţine pe… hai s-o luăm altfel. Deşi nu sunt inginer la bază ci fizician… A propos, mi-am adus aminte de un banc: care sunt asemănările dintre un inginer şi un câine lup? Amândoi au privire inteligentă şi nici unul nu ştie să se exprime… şi o să-mi iau ceva înjurături aici, da’ cum să ratez eu ocazia… Ziceam că, deşi nu sunt inginer, îmi atrag atenţia micile detalii care concură la eşecul unui proiect aşa că m-am tot chiorât pe sub ţâţele animalei cu vierme-n gât pentru a vedea cum dracu’ stă ea lipită de Majestatea Sa, întrucât mâinile imperiale sunt poziţionate complet aiurea pentru a putea susţine patrupedul. Iniţial, m-am gândit că Ulpius o ţine pe… da’ nu, că Mentula e culcată, ca să zic aşa, în repaus, în stare flască sau cum vreţi să-i ziceţi. Am constatat, în cele din urmă, că animalul e lipit de abdomenul imperial, ca un fel de “conjoined fetus”, o scăpare majoră a sculptorului operei respective. Probabil că idiotu’ a vrut, iniţial, să-l facă doar pe Traian şi după aia s-a gândit că, dacă mai pune ceva acolo, ia bani mai mulţi aşa că, la naiba cu logica.

Tot privind la oroarea cu puţă de pe trepte, după ce i-am dat câteva ocoluri atât de insistente încât până şi olandezii ăia începuseră să mă privească suspicios – şi ăsta nu-i puţin lucru! – am constatat că Imperator are un facies care mie, unul, îmi inspiră o mahmureală crâncenă după o noapte de orgii cu hidromel, bere şi ce se mai bea prin Roma pe vremea aia. Altfel, Marcus Ulpius se prezintă ca un bărbat normal, necircumcis iar dacă n-ar avea pe burtă animalul cu vierme-n gât şi ţâţe, ar putea chiar semnifica ceva de genul “Înainte de preludiu” sau mai ştiu eu ce. Arătarea aia însă, patrupedul ăla strică tot ansamblul. Aşadar, ce-i cu viermele, râma sau ce-o fi aia? Ideea mi-a venit subit, dovada faptului că nu sunt chiar atât de străin de conceptul de Artă: râma e nimic altceva decât coada steagului dacic, mă, ăla cu cap de lup aşadar animalul e o lupoaică ce a fătat de curând – are ţâţe, da? Lupoaică, lupoaică… o avea vreo legătură cu aia de la care-au supt Romulus şi Remus? Da’ de ce-o ţine Traian? Ăsta a trăit prin anul 98 iar gemenii fondatori ai Romei undeva pe la 750 i.Hr. cum se spune… înseamnă că lupoaica aia e cam vârstnică, deh… Înrudirea dintre Lupa Capitolina şi steagul dacic e atât de forţată că sare în ochi ca un popă într-un bordel, ce naiba…
Trecând la alt aspect, Mentula Imperatoria arată cumva normal iar dimensiunea în stare de repaus ne indică o temperatură ambiantă de vreo 20-25 de grade Celsius precum şi o oarecare necesitate de micţiune aşa că Ulpius ar face bine să arunce naibii javra aia şi să se grăbească spre o vespasiană, da’ repejor.
N-am făcut poze şi din profil că mi-era cam ruşine dar o să mă credeţi pe cuvânt atunci când vă voi spune că fesele imperiale (Culus Imperator care va să zică) sunt cam lăsate, ceea ce ne indică faptul că Traian nu făcea, nici pe departe, exces de mers pe bicicletă astfel că muşchii fesieri nu au căpătat acea fermitate care atrage priviri pofticioase prin urbea Amsterdamului.

Pe de altă parte, e clar că nu înţeleg eu arta şi asta o recunosc.
Pictorii care aruncă furibund culori pe pânză, cu mişcări de posedaţi apoi te privesc cu nişte ochi injectaţi şi mârâie “Aşa îl văd EU!” sau sculptorii care creează tot felul de monstruozităţi demne de un Goya sau Géricault nu-mi inspiră decât imagini din tratamentele psihiatriei incipiente, cu şocuri electrice, lobotomii prin ochi şi injecţii în cap.
Neînţelegând, aşadar, arta, îmi voi permite să-i transmit autorului ororii respective, din inimă, următorul mesaj desprins din Catullus 16, după cum urmează: “Pedicabo ego vos et irrumabo”, idiotule!

Advertisements

15 thoughts on “Ars longa… bine, bine da’ până unde??

  1. Mi-am început ziua citind postarea asta. Mulțumesc, domnule! Sper să fie o zi faină, deoarece am început-o hlizindu-mă. Excelentă analiza ororii.

    Liked by 2 people

  2. Io votez ca de obicei cu Potecuța. 😀 Adică na’ și cu și cu. 😀
    Super haios și cu folos. Că de la Traian la Eminescu, arhitectură, istorie, zoologie, anatomie și câte-or mai fi (cred că ai prins tot curriculum școlar :D). La cât mai multă bicicleală că e cu folos. 😀 Foarte tare! 😀

    Liked by 1 person

  3. Cu ciudățeniile “artistice” m-am tot întâlnit prin capitală, așa că n-am să iau în seamă una în plus.
    Dar îmi pun o întrebare: după “căderea în extaz” ai mai reușit să-ți reiei drumul pe bicicletă? Nu de alta, dar eu aș fi uitat și mersul pe jos, dar să mai și încalec…

    Liked by 1 person

      • Ca aspect vizual ar mai fi fost și monumentul lui Iuliu Maniu, cu diproporțiile crase între elementele anatomice, dar aici găsim scuza intenției autorului de a reliefa suferințele prin care a trecut celebrul politician.

        Există multe discrepanțe între stilul monumentelor sculpturale și cel arhitectural al zonelor de expunere, dar probabil că nu înțeleg eu bine gândirea artistică.

        Liked by 1 person

        • Discrepanţele sar din pagină la tot pasul în Bucureşti, cel puţin. Sau poate nu, având în vedere că oraşul ăsta a pierdut orice identitate arhitectonică. Păcat.

          Like

          • Din păcate trebuie să-ți dau dreptate. S-a purces la unele combinații arhitecturale ciudate, cum este tot în Piața Revoluției, unde pe fațada unei foste construcții deosebite, P+1, s-au ridicat încă vreo 6 etaje din oțel si sticlă, total nepotrivite după părerea mea.
            Acum vreo 7-8 ani am avut ideea de a fotografia o serie de construcții care deja erau lăsate în paragină, pentru ca măcar așa să mai pot păstra imaginea Bucureștiului de odinioară. Probabil că voi realiza cândva un fotomontaj cu astfel de construcții, ca să vadă și tinerii pentru ce s-a numit acest oraș “Micul Paris”. Am surprins inclusiv o parte din săpăturile de pe Lipscani, atunci când s-a spus că se face “descărcare arheologică” a zonei.

            Liked by 1 person

  4. Despre opera in sine: cam totul in arta, bașca in urbanism-arhitectura, s-a lansat cu scandal- Haussmann si Parisul (din cauza exproprierilor, pretului imobiliarlor etc.), Tour Eiffel, impresionistii etc. etc.
    Posibil ca viitorul sa nu se joace la nivelul gustului, ci la acela al a lui a fi sa a nu (mai) fi- cultura, arta in general.

    Liked by 1 person

    • Cred că arta, cultura, au tendinţa clară de a urma atât progresul tehnologic cât şi schimbările de mentalitate ce survin odată cu evoluţia (??) societăţii. Conceptul de artă contemporană a reprezentat întotdeauna ceva definit ca avangardist deşi, în cele din urmă, a căzut în desuetudine şi tot clasicul a rămas pe teren.
      Pentru binele nostru, sper că am dreptate. Fără artă, suntem morţi.

      Liked by 1 person

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s