Europa fără puţă

… şi-a fost atentatul cu numărul… cine-l mai ştie, la Londra.
În ultimii ani, Marea Britanie pare a fi devenit una din destinaţiile preferate ale băieţilor cu bombe la curea şi pitici pe creier, în pofida faptului că pe Coasta de Azur, unde au încercat o dată, e mai frumos da’ acuma, na, de gustibus

Se pare că Anglia are ea ceva special de-i momeşte pe indivizii ăştia. În mass-media, ceea ce s-a întâmplat deja de prea multe ori acolo este numit “atentate teroriste” dar cred că termenul e mult depăşit. Un atentat terorist are, îndeobşte, la bază, o cauză politică iar scopul său este de a forţa desfăşurarea de negocieri sau discuţii, fie ele şi cu pistolul pe masă. Faptul că în prezent pare că ţinta predilectă a indivizilor ăstora e constituită din  adolescenţi aflaţi la diferite manifestări unde se-adună multă lume, modul absolut dement în care se ucide, cu bombe cu cuie, cuţite, maşini, macete arată că lucrurile au scăpat bine de tot de sub control într-o ţară care se crede cea mai cea şi care nu ratează nici o ocazie de a le arăta curul celorlalţi.

Anglia e ţara în care supravegherea video a cetăţenilor a luat o amploare năucitoare, orice gherţoi având şansa de a deveni peste noapte vedetă după standardele româneşti dacă doar se strâmbă într-o direcţie oarecare, sigur fiind de faptul că e filmat din cel puţin trei unghiuri diferite. Tot în Anglia, supravegherea traficului de Internet a ajuns la un nivel care l-ar face pe Orwell să se aşeze pe jos şi să se dea cu capul de pământ, pentru nici măcar imaginaţia lui bolnavă n-a ajuns până la gradul ăla de demenţă. Securitatea pe aeroporturi – cel puţin pe Heathrow – e ceva de-ţi stă mintea în loc, fiecare pasager beneficiind, pe lângă toate controalele posibile, şi de o radiografie completă dintr-o parte în cealaltă şi n-ar fi rău să fie acolo şi un medic care să pună şi diagnostice pe loc, contra cost, evident.
Una peste alta, Anglia e o ţară în care nu intră chiar orice nenorocit cu mintea zburată la alea şapte’j’două de virgine. Sau nu?

Anglia nu e singura ţară europeană în care comunitatea musulmană e numeroasă şi influentă, însă e oarecum atipică din punctul ăsta de vedere. E greu să găseşti pe continent o altă ţară cu zone întregi autoproclamate ca fiind sub influenţa Sharia, păzite de tot felul de puşti rataţi şi fanatici religioşi care sar pe tine dacă te văd cu o bere în mână sau cu fustă deasupra genunchilor. E greu să găseşti o altă ţară în care cetăţenii furioşi au început să formeze grupuri şi grupuleţe de ofensivă aproape pe faţă împotriva concetăţenilor lor de origine musulmană. Chiar dacă mass-media nu o spune, există acolo tensiuni interconfesionale care depăşesc normalitatea polemicii şi a controverselor de cafenea – s-a ajuns, în unele zone ale Angliei, la ostilitate aproape deschisă. Desigur, toate astea nu sunt de azi sau de ieri. Oarecum compensatoriu pentru nenorocirile pe care le-a produs în perioada colonială, Anglia a acordat şi acordă şi în ziua de azi avantaje de neînchipuit cetăţenilor pakistanezi şi indieni din care o covârşitoare parte sunt de religie musulmană. Acuma, e clar că, chiar dacă se roagă lui Allah, nu înseamnă că toţi ăştia sunt potenţial periculoşi dar induc o stare de frustrare celorlalţi prin faptul că, discriminarea inversă funcţionând la foc continuu, sunt avantajaţi pe faţă la, de pildă, obţinerea unui loc de muncă – şi asta contează în toată nebuneala de-acolo. Asasinatele comise de nenorociţii ăia nu fac decât să toarne gaz peste un foc ce ardea, oricum, mocnit, de ani buni iar dacă britanicii n-au prea sărit de cur în sus până acum, asta se datorează, pe de-o parte, unui anumit grad de înţepeneală mentală tipică societăţilor dezvoltate precum şi convingerii lor că Statul îi păzeşte de tot ce-i rău, ca să parafrazez.

Revenind acuma la ceea ce se întâmplă în Anglia, unde atentatele – sau mai curând asasinatele în masă – continuă, vioaie, chiar şi după mobilizarea plenară a forţelor de ordine precum şi a vestitului Comitet Cobra, legendar prin – ahem!! – eficienţa sa, ar fi de remarcat două situaţii de natură să-l pună pe gânduri chiar şi pe un poliţist de ţară care-şi face semn pe frunte pentru a-şi aminti în ce parte se poartă cozorocul de la caschetă: în cazul penultimului atentat (o să le numesc astfel), cel de la concertul Arianei Grande, bubuiala n-a avut loc în public întrucât oamenii erau controlaţi la sânge de forţele de ordine ci a avut loc la ieşire, acolo unde nimeni, repet, nimeni nu s-a gândit că mulţimea care se revărsa pe stradă ar fi putut fi o ţintă ideală pentru un eventual asasin. Cea de-a doua situaţie, legată de ultimul atentat, e de-a dreptul hilară: asasinii şi-au făcut treaba aproape nestânjeniţi, pe stradă, cu maşina şi cuţitele, generând o panică teribilă în rândul cetăţenilor care, desigur, au urmat întocmai indicaţiile poliţiei şi au fugit ca potârnichile care-ncotro – cu excepţia, dacă e să dăm crezare unui ziar din România, unui băiat de pe la noi care l-a pocnit pe unul din asasini peste ochi cu o navetă. Nu spaţială ci, evident, de sticle. Nu ştiu dacă e adevărat; minte presa, mint şi eu. Dar dacă faza e reală, cinste lui, cinste lui, cinste lui românului, probabil din Vaslui, că na, dacă a folosit ca armă o navetă… LATER EDIT: românul era din Iaşi, de fapt, aşa cum bine a subliniat, ulterior publicării textului, un cititor (mulțumesc!) al cărui comentariu îl puteți citi mai jos.

Ajung astfel, după o introducere, vai, mult prea lungă dar, deh, obiceiurile vechi mor greu iar calul bătrân (eu, adică) nu-l mai înveţi în buiestru, la ceea ce voiam să spun de fapt.

O să mai fac totuşi o paranteză cu câteva cuvinte adresate băieţilor din serviciile secrete care, probabil, alertaţi de termeni precum musulmani, atentate, bombe etc. au început să privească mai atenţi pe monitor. Vreau să vă fie clar un lucru, oameni buni: nu fac propagandă pentru nimic altceva în afară de bun-simţ şi decenţă. Prozelitismul, fie el de orice natură, mă dezgustă profund iar controversele religioase transpuse politic nu mă interesează. Un musulman extremist mă scârbeşte la fel de mult ca un creştin extremist sau ca un hindus extremist – am rupt-o, cu ani în urmă, cu o tipă la care ţineam enorm din cauza religiei prost înţelese dar şi mai prost aplicate. Nu dau doi bani pe diferenţele de dogmă, nu mă interesează religia instituţionalizată, indiferent de natura ei. Nu am o problemă că unul se roagă la Dumnezeu, altul la Allah iar altul la Shiva, Iehova sau Quetzalcoatl, atâta vreme cât sunt oameni de treabă, cu care poţi schimba o vorbă în mod raţional. Da? Bun. Am închis paranteza.

Unde voiam să ajung, de fapt: la reacţiile guvernelor europene faţă de nebunia care a luat o amploare deja nepermis de mare. Premierul britanic, Theresa May, a rostit un scurt discurs public după atentatul de la London Bridge în care a subliniat faptul că Anglia va lupta împotriva unei religii care îndeamnă la ură, referindu-se, evident, la musulmani. Să spui asemenea enormităţi din poziţia de prim-ministru al unei ţări înseamnă că ori eşti complet cretin şi rupt de realitate sau, mult mai grav, că expui public poziţia statului respectiv, în cazul ăsta de respingere a priori a tot ceea ce înseamnă musulman. Din două una. Ambele sunt grave dar a doua e catastrofică prin consecinţele posibile. Din momentul în care tu, prim-ministru, înfierezi în public o întreagă comunitate religioasă din cauza unor dezaxaţi nu faci altceva decât să exacerbezi, cu inconştienţă, toate tensiunile interconfesionale care n-au răbufnit încă şi să dai liber la alte numeroase asasinate în masă, având ca victime cetăţenii ţării pe care o conduci. Am mai ascultat-o pe Theresa May în diverse ocazii şi pot să spun cu certitudine că doar la noi am văzut idioţi mai mari ca ea. Femeia asta e ori proastă ori inconştientă iar modul jalnic în care încearcă să o imite pe Margaret Thatcher e cel mult rizibil.
Pe de altă parte, doamna May ar trebui să facă o scurtă vizită prin Afganistan sau Irak şi să privească fix în ochii copiilor rămaşi orfani sau în cei ai familiilor rămase pe drumuri sau în cei ai părinţilor cărora le-au fost ucişi copiii şi să încerce să le explice, cum ştie ea, în cuvinte simple, că sacrificiul lor a fost necesar pentru construirea unei lumi mai bune, cu petrol ieftin şi dominaţie globală împărţită echitabil între marile puteri. Abia după aia să îndrăznească să înfiereze public o întreagă comunitate religioasă dar să fie pregătită şi pentru ceea ce va urma, adică un val de noi asasinate înfăptuite de nişte tâmpiţi la fel de mari ca ea. Kismet!

Guvernele europene au condamnat în cuvinte ferme asasinatele din Anglia, ceea ce, nu-i aşa, dă un semnal clar că aşa nu se mai poate, dom’le! Singura mică problemă e că se poate, în continuare, de nenumăraţi ani iar declaraţiile de tip Merkel (“Germania e ferm alături de Marea Britanie!”) sau Hollande (“Franţa sprijină ferm Marea Britanie în lupta anti-teroristă!”) seamănă cu avertismentele ultimative şi serioase adresate de China comunistă Americii prin anii ’48, a căror singură problemă – mă repet, ştiu – era că ajunseseră undeva la “al 132-lea ultim avertisment adresat Americii imperialiste”. Patetic. Atitudinea guvernelor europene vis-a-vis de asasinarea propriilor cetăţeni de nişte demenţi cu creierul spălat e în cel mai bun caz jalnică şi în cel mai rău caz de neglijenţă criminală şi trădare pentru că altfel nu pot să-mi închipui cum de aproape 50 de ani Europa a fost capabilă să controleze accesul dincolo de graniţele sale iar de 20 de ani încoace, aşa ceva nu mai e posibil. Argumente gen “libera circulaţie” sau “Schengen” sunt penibile… ceea ce mă duce cu gândul la o acţiune deliberată pentru a… pentru a ce? Pentru a-şi ţine propriii cetăţeni sub teroare? Pentru a le ocupa mintea cu frica de atentate? Pentru a le inocula, subtil şi pervers, ideea că doar Statul e cel în măsură să-i apere? Undeva aici e ceva tare putred, puteţi spune orice…

Ce mi-a plăcut maxim a fost reacţia lui Putin, cu ceva timp în urmă. Vladimir Putin, cu ochelarii lui de soare pe care, recunosc, i-am căutat cu limba scoasă pe net pentru că îmi plac maxim şi am închis brusc pagina când am văzut cât costă, Vladimir Putin, ziceam, a ieşit public la vremea respectivă şi a spus tare şi răspicat ceva de genul “dacă un singur atentat are loc pe teritoriul nostru, voi elimina toţi musulmanii de pe teritoriul Rusiei”. Am citat din memorie dar a spus ceva de genul ăsta. Şi n-a glumit. Din câte ştiu eu, nu au fost atentate pe teritoriul Rusiei, pentru că e clar pentru orice bou că Putin are cojones şi nu prea glumeşte cu chestiile astea. Pe de altă parte, Europa Occidentală, cu pretenţiile ei de domnişoară bătrână şi sclifosită, s-a aşezat singură capră, adică pe un drum presărat de tensiuni rasiale, confesionale, politice, economice şi de care mai ştiţi voi, totul în numele unui orgoliu iraţional şi a unei dorinţe absurde de federalizare, dorinţă ce nu se va înfăptui niciodată. Aţi băgat la cap, bă, birocraţi împuţiţi de-acolo, de la Bruxelles?

Singura întrebare care mai rămâne ar fi: va continua Europa să se comporte ca o călugăriţă rămasă grea cu un golan în colţul străzii sau va descoperi, în cele din urmă, că are şi – pardon – coaie şi va lua măsuri efective pentru a-şi proteja propriii cetăţeni, creştini, musulmani, evrei sau ce-or mai fi de tot soiul de dezaxaţi care confundă învăţăturile Profetului cu propriile frustrări de agarici fără puţă?

Cum spuneam: Kismet!

Advertisements

9 thoughts on “Europa fără puţă

  1. Romanul e din Iași și i-a dat în cap teroristului cu o navetă de pâine, că lucra într-o brutărie- cu basketu adică. P-ormo zice Vasilica du’ și ad’ făcălețu cela mare de su’ masa. E propria lui filmare pe net, strașnic ieșeanul! O reacție de om normal la cap.

    În rest, global, nu pot fi de acord cu atâta radicalism, violența naște violență la nesfârșit. Nu mai suntem pe vremea lui Stefan cel Mare și sfânt, deși și atunci diplomația era o arta și chiar se practica.

    Liked by 1 person

  2. Atunci, mea culpa pentru lipsa de informare. Naveta nu era de sticle ci de pâine.
    Mulţumesc pentru corecţie. 🙂
    Cât despre radicalism… discuţiile se pot lungi la infinit, e un subiect extrem de pasionant.

    Like

  3. Nu știu dacă gândesc bine sau nu, dar eu am impresia că se acordă din ce în ce mai multe drepturi pentru minorități, în detrimentul celor ale majorității, căreia “i se pune pumnul în gură”, iar asta doar pentru slăbirea coeziunii populației, care astfel va deveni mai ușor manipulabilă. În același scop se pare că se permite, ba chiar se îndeamnă la o migrație mai mult sau mai puțin controlată, astfel încât națiunile, prin metisare si nu numai, să devină simple populații, cu mai mică putere, neunitare. Știu, pare și poate chiar este doar o altfel de teorie a conspirației, dar în spatele căreia se vede foarte bine aplicarea dictonului “divide et impera”.

    Liked by 3 people

    • Sunt de aceeaşi părere. Īntrebarea ce rămâne valabilă totuşi este unde şi cum se va īnchide cercul?
      Legat oarecum de subiect, īți recomand călduros cele două materiale din dreapta sus, la Articolul săptămânii; sunt extraordinar scrise.

      Liked by 1 person

      • Pentru a vedea unde și cum se închide cercul, va trebui să luăm în considerare cel puțin două variante, cea în care nu vor exista reacții de stopare a evenimentelor (reacții posibil așteptatre din partea populației) și cazul în care apar aceste reacții (în acest caz eu prevăd mari probleme sociale în zonele “afectate” de reacții). Oricâte variante am prevedea noi, vor apărea reacții de ordin superior, imprevizibile nouă și sigur mult mai bine susținute, atât în plan psiho-social, cât și material.
        Intrând în “rol” pe una dintre ipotezele enumerate mai sus, dacă reacționez, acțiunea mea va fi interpretată ca agresiune, ceea ce va face ca eu să devin din apărător al unei cauze, inamic, deci dușmanul împotriva căruia se cere o acțiune fermă și vizibilă din partea autorităților. Îți pare cunoscut filmul?

        Mulțumesc pentru recomandare. Într-adevăr, bine scrise articolele, explicitând pentru mulți dintre noi una din modalitățile de manipulare a maselor, așa cum se afla acestea descrise într-un “tratat” de manipulare, dacă nu mă înșală memoria. Dar la fel de bine am putea încadra această tehnică în “teoria conspirației”. Nu-mi permit să trag eu concluziile. Adevărul trebuie să-l gândească fiecare, așa cum crede de cuviință.

        Liked by 2 people

  4. Acuma e cam deplasat sa ceri putza unuia de 80+…
    Desi Europa e cunoscuta ca ‘batrana doamna’, dar trecem peste gen.
    Terorismul e fie virusul care ii va intari imunitatea sau o va rapune si/sau bacteria care o va descompune… Inclin spre a doua varianta. O alta lume, deci tot raul spre bine.

    Like

  5. Cu prețul descompunerii. Care tocmai e in curs. Oamenii, cu cultura lor, de cred nemuritori in plan fizic. O țin langa cu chestia asta. Când ei sunt făcuți pentru mult mai mult.
    Ca frunza sa devina din nou pământ din care să-și ia seva o nouă frunză trebuie sa de descompună.

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s