GetLost, asshole…

Bună seara şi bine v-am găsit, dragii mei, cineva spera că am rămas fără idei…?
Nu e mania persecuţiei, nu… e un vers din Paraziţii iar dacă aveţi sub şase ani (având în vedere halul în care vorbesc ăştia mici), piesa respectivă nu e recomandată pentru voi.
Mi-am făcut curat prin cufărul cu corespondenţă – adică l-am întors cu fundu-n sus deasupra găleţii de gunoi – şi mi-a atras atenţia un plic, primit mai demult, cu antetul unei firme care se numește “GetBack” (ce nume și-au găsit și ăștia…). Mi-am amintit întâmplarea şi, pentru că mi s-a părut haioasă la momentul respectiv, m-am gândit să v-o povestesc.
Aşadar, în plic se afla o scrisorică prin care eram informat că firma respectivă, recuperator de creanțe, trebuie să încaseze de la mine, prin orice mijloace, fabuloasa sumă de 44 de lei, reprezentând o datorie (??) rămasă neonorată către Romtelecom, din anul 2009 (!!).
Acuma: în 2009 am închis abonamentul la Romtelecom, achitând toate taxele aferente după interminabile discuții cu rahații de-acolo, ei încercând să mă convingă că am nevoie de ei ca de aer, iar eu încercând să-i lămuresc că am tot atâta nevoie de ei ca de-o gaură-n cap… ca acum să mă trezesc cu scrisorica asta. Conversația care a urmat a fost de-a dreptul halucinantă și o să încerc să v-o redau mai jos, cât mai fidel.

Așadar, pun mâna pe telefon și sun la recuperatorii lu’ Pește. Răspunde un individ.
“Bună ziua,” zic, “sunteți firma GetLost?”
“Nu,” face idiotul, “suntem firma GetBack.”
Zău, mă..? Deja râdeam în sinea mea.
“Am primit de la voi o notificare cum că tre’ să vă dau niște bani. Sunt Cutare, vrei să verifici?”
“Un moment…”
Revine după ceva timp.
“Da, aveți o datorie neachitată de 44 de lei, incluzând penalități și dobânzi, pe care noi am preluat-o de la Telekom România…”
“Pune pauză,” zic. “Eu am închis abonamentul cu Romtelecom în 2009, atunci când nu fusese preluat de naziștii ăia de la Telekom, da? Am achitat toate taxele aferente rezilierii contractului, de unde naiba ați scos datoria asta, frate?”
“Păi,” zice, “datoria a fost inițial de 5 lei (sau așa ceva, nota mea) la care s-au adăugat penalitățile și dobânzile rezultate din neplata sumei.”
“Neplata sumei de 5 lei,” zic, după o pauză în care m-am întrebat cum de Pământul încă se mai învârte, cu atâția tâmpiți pe el. “Și ai vreun document justificativ din care să reiasă datoria asta? Un document de la Romtelecom, adică, nu de la voi.”
“V-am trimis prin poștă notificarea din partea firmei,” răspunde el. “Acela e documentul.”
Rânjet la mine.
“Bun,” îi răspund. “O să-ți trimit și eu, prin poștă, o scrisorică cu ce antet vrei tu, chiar mai multe, unul sub altul, prin care o să-ți notific o datorie de un miliard de dolari pe care trebuia să mi-o restitui în 2011. Ce zici de asta?”
“Noi,” pune el placa, “am preluat datoria dumneavoastră de la Telekom România…”
“Ai preluat pe dracu’,” îi zic. “V-ați luat țeapă, fraiere, pentru că la închiderea contractului cu Romtelecom am achitat tot ce era de achitat și am și dovada din partea lor. La ora aia nu exista Telekom România și, dacă tot sunteți prieteni, poți să le transmiți că mă piș pe ei, mă piș și pe voi și pe încercările voastre de-a țepui oamenii, escrocule. Valea și cântă la altă masă că m-ai plictisit.”
“Vă rog să nu mă jigniți…” sare el.
“Nu te jignesc. Îți prezint un fapt real și chiar nu mă interesează dacă te simți jignit sau nu. Sunteți niște escroci ordinari și mă piș pe voi.”
“Să știți că lucrurile nu vor rămâne așa!”
Hopa.
“Auzi mă? Tu înregistrezi convorbirea asta?”
“Convorbirea poate fi înregistrată, da,” bufnește el.
“Păi atunci, asigură-te că e, bine? Apasă butonul ăla pe care scrie REC, ca să poți asculta de mai multe ori ce-o să-ți zic acum. Dacă mă mai ameninți o singură dată, o să-ți arăt că ți-ai greșit grav omul. O să vin la firma aia a voastră de escroci, o să te găsesc și-o să-ți arăt cît de mărunțel ești, ai auzit, bă, păsărică?”
“Eu v-am adus la cunoștință…”
“Gura, bă, că eu nu mă cert cu de-ăștia ca tine, le spun doar ce să facă. Dacă mă mai deranjezi sau dacă mai aud de voi, vă fac plângere la poliție, la antifraudă, te bat de te caci pe tine și te dau și-n judecată, bă, păsărică. Îți dai seama că dacă i-am pus în patru labe pe ăia de la Vodafone, cu de-ăștia ca tine șterg pe jos, bă mărunțelule, bă amărâtule, escroc de doi bani duzina ce ești.”
“O să verific numărul dumneavoastră de telefon!” sare el.
“Care număr, mă?”
“Cel de pe care sunați, o să-l verific!”
Iisuse, Marie și Iosif, cât de tâmpiți pot fi unii…
“Cam ce, mai exact, să verifici la el?” am întrebat. “Dacă e de Romtelecom? Te-ai lovit la cap sau ce?”

Paranteză: ziceam mai sus de Vodafone… cu ăștia am avut recent o serie de discuții legate de un soi de practici comerciale absolut aberante, de care văd că nu se preocupă nimeni – nici ANPC, nici Poliția, nimeni. Care-a fost treaba: mi-am luat de la ei o tabletă care intra într-un abonament luat pe puncte, știți voi. Tableta are și ea un număr (se poate vorbi de pe tabletă?? Îți acoperă capul…!) pe care, evident, nu l-am folosit niciodată. Acum vreo cinci luni, m-am trezit pe factura aferentă numărului tabletei cu niște sume de 5 euro, 10 euro, despre care habar n-am avut de unde naiba veneau. Am sunat la Vodafone și am aflat că 5 euro însemna abonamentul la ceva cu muzică, (nici acum nu știu cum naiba îi zice) inclus implicit, care devenise, din gratuit, plătit. Pe lângă faptul că nu folosisem nici măcar tableta – habar n-am de ce-am luat-o, de fapt, cred c-o s-o dau vreunui copil până la urmă – nici nu fusesem anunțat că serviciul respectiv a devenit plătit. Ăia au zis că scrie în contract, i-am pus să verifice, nu scria… În fine, după îndelungi discuții, au acceptat să anuleze suma respectivă și să taie toate rahaturile implicite sau opționale de pe abonamentul tabletei.
Altă problemă a fost apariția, pe aceeași factură, a unor SMS-uri de 10 euro bucata, trimise, chipurile, de pe tabletă, la diverse căcaturi gen Gazeta Sporturilor și alte aiureli de-astea. Ăia de la Vodafone m-au trimis la o firmă care se numește Netopia, firmă ce intermediază (?) transmiterea de SMS-uri în scopuri de marketing, de la Vodafone la alte firme, SMS-uri care sunt pe bani. Am vorbit cu o domnișoară de-acolo care s-a isterizat subit când i-am cerut să-mi transmită traseul complet al SMS-urilor respective, începând de la numărul tabletei până la destinație, întrucât acele SMS-uri nu fuseseră trimise de mine. Mi-a spus că n-au posibilitatea tehnică să facă asta și, când m-am oferit s-o învăț, mi-a spus că sunt obraznic. I-am zis că așa sunt eu, tupeist, mai ales când mi se pun în cârcă sume de bani cu care n-am nici o legătură și i-am prezentat și ei opțiunea cu poliția, ANPC-ul și serviciul antifraudă iar ea m-a trimis la Vodafone – adică înapoi de unde venisem. Am avut iar un set interminabil de discuții la Vodafone, finalizat, într-un târziu, cu anularea tuturor sumelor suplimentare de pe factura tabletei. Deh, ei au încercat; că nu le-a ieșit, asta-i altă discuție, dar m-am gândit că mulți chiar pun botul la escrocheriile astea și, uite-așa, 5 euro de la ăla, 10 euro de la celălalt… pot aduna bagabonții ăștia sume frumușele.

Să vă mai zic una: v-am spus AICI că acum un an, sătul de cămătarii ăia de la bănci, mi-am lichidat toate conturile, toate cardurile, am închis creditele și i-am băgat în mă-sa. Prin septembrie m-am trezit cu o notificare de la Raiffeisen, în care eram informat că mai am o restanță de 10 lei la un card pe care îl lichidasem de mult, plătind tot ceea ce era legat de el. Când m-am dus la ei și i-am întrebat de ce mama dracului n-au luat ăia 10 lei la lichidarea conturilor, atunci când le-am pus în poală o roabă de bani, au ridicat din umeri ca proștii, dar măcar ăștia au produs documentul care atesta că, într-adevăr, au fost tâmpiți și au omis să ceară și ăia 10 lei la momentul când ar fi trebuit s-o facă. Nu m-am certat cu ei; am pus pe tejghea 50 de lei și am plecat iar când cucoana a strigat după mine să stau să-mi dea restul, i-am zis să-și ia înghețată de banii ăia, ea și șeful de agenție.

Ceea ce vreau să subliniez aici e o practică, cred, comună la noi, prin care diverse instituții țin cu tot dinadinsul să împuște francu’ pe spinarea fraierilor de clienți iar mulți dintre aceștia – sper că nu majoritatea – habar n-au că au și drepturi și, decât să se certe pentru câțiva lei, preferă să plătească, uitând că au muncit pentru banii ăia. E vorba de un principiu aici, așa că, dacă aveți de-a face cu situații de-astea, nu vă lăsați fraieriți; chiar și un leu contează, pentru că ați muncit pentru el iar ăia vor să vi-l ia doar așa, degeaba. Certați-vă cu ei, reclamați-i la toate instituțiile posibile, faceți scandal și să vedeți cum, dacă aveți dreptate, lasă nasul în jos. Nu uitați că ăștia trăiesc pentru că existăm noi, clienții, și nu invers.

Mda… revenind la idioții de la firma aia de recuperări de creanțe, până la urmă i-am închis ăluia telefonul. Nu m-a mai deranjat…

Advertisements

5 thoughts on “GetLost, asshole…

  1. …si Bine ai facut! Iti pierzi vreme de pomana, tot n-au inteles Nimic! 😀 Am patit-o si eu .. tot cu o firma de telefonie amu’ vreo 12 ani, am pierdut telefonul cu cartela, am blocat abonamentul, dar n-am reusit sa mai iau o cartela de la ei din cauza aglomeratiei liniilor, ghiseelor, etc. Am platit prin urmare contractul de pomana inca vreo 6 luni, pina la terminarea lui, dar culmea, baietii mi-au trimis inainte facturile, dupa inca vreo trei luni, m-am decis ca singura modalitate sa scap de facturi era sa… nu le mai platesc! Si am mai primit vreo trei, dupa care s-au lasat pagubasi. La vreo 4-5 ani, am avut surpriza siomatieo de la o firma de “recuperator”i. Imi venea sa-i @provoc la duel cu telefonul@, dar m-am lasat pagubas. Se pare ca si ei, nu mai m-au deranjat de atunci, era mai mare taxa de timbru judiciar decit “datoria” pe care o aveau de incasta…

    Liked by 1 person

  2. Acum, in mod periodic, inaintea sarbatorilor, baietii si fetitele de la Telecomin cautare rapida de lichiditati, imi tot modifica abonamentul de internet, si aproape ca m-am obisnuit sa ma trezesc cu tot felul de “upgrad-uri” la factura Telecom. Am mai facut spume de citeva ori, nu voiau in ruptul capui sa-mi aduca la normal abonamentul, cu tot felul de motivatii bizare, pina cind am tipat la ei sa caute convorbirile pe care le inregistreaza peste vointa clientilor, si sa se lamureasca de acolo. Acum vreo 3 ani imi ridicasera factura la peste 50 de euro, incit m-am decis sa desfintez abonamentul… Din pacate toate Contractele incheiate cu furnizorii de servicii sint incheiate dupa modele stas, cu clauze numai in favoarea lor. Asta e o problema reala si ar trebui sa luam atitudine si sa schimbam ceva in Danemarca asta…

    Liked by 1 person

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s