Pastile de cap

Am primit câteva e-mail-uri legate de textul “Cine sunt teroriştii? / Who are the terrorists?” şi aş vrea să clarific, pentru expeditorii respectivelor, câteva lucruri. Am ales formula asta pentru că mi-e prea lene să le răspund individual, cu atât mai mult cu cât, deşi apelativele folosite sunt cam aceleaşi – excepţie făcând “sorosistule/iohannistule” – ideea de bază e tot aia: sunt un nenorocit de trădător/drogat/comunist/agent al ocultei pentru că susţin/nu susţin partea aia sau partea cealaltă.
Vreau să îi asigur pe autorii nervoaselor filipice că nu susţin nici una din părţile implicate în situaţia curentă şi că le consider identic de detestabile şi simetric de mizerabile şi asta fără a lua în calcul diferenţele de doctrină politică – if any.
Nu voi ieşi niciodată într-o piaţă publică pentru a-mi urla frustrările la adresa politicienilor atâta vreme cât voi simţi cea mai mică urmă de manipulare. Datoria mea civică este să mă duc la vot, opţiunea morală este de-a nu o face sau, dacă mă duc, să desenez un falus măreţ pe buletin – cel puţin atâta timp cât din buletinul de vot lipseşte rubrica “Cu niciunul dintre cei menţionaţi aici”.
Dacă, după alegeri, este necesară intervenţia străzii pentru a corecta lucrurile, atunci situaţia este foarte complicată; niciodată strada nu se va putea substitui unei părţi sau alteia din cele aflate la putere iar dacă acestea nu sunt în stare să comunice una cu alta şi să ajungă la compromisuri inteligente pentru a corecta anumite situaţii, atunci e clar că nici una din părţile respective nu ar trebui să se afle acolo.
Nu ştiu câţi dintre cei care şi-au trimis raţiunea la plimbare atunci când au ieşit să zbiere în diverse locaţii cunosc termenul “deep state”, cu tot ceea ce presupune acesta; probabil că nici unul pentru că, altfel, şi-ar fi văzut, naibii, de treaba lor.
Asta-i una.

blue-pillO altă precizare pe care mă simt obligat s-o fac e cea legată de link-ul numit “Articolul săptămânii”.
Nu aleg materialele menţionate acolo pe principiul preferinţelor personale – dacă aş face-o, acolo ar fi poze cu avioane sau femei.
Ceea ce prezint acolo sunt texte ce conţin/prezintă/fac trimitere la situaţii/opinii care mi se par interesante pentru cititori. Criteriile ce stau la baza selecţionării textelor sunt, aşadar, în cel mai bun caz subiective şi nu au nici o legătură cu preferinţele mele politice – nici n-am aşa ceva; îi detest pe toţi în egală măsură.
Există jurnalişti pe care îi apreciez fără rezerve şi la care privesc cu admiraţie dar şi cu o doză de invidie, pentru că mi-e limpede că nu voi fi niciodată în stare să scriu la nivelul la care o fac ei iar ăsta e un alt criteriu de selectare a materialelor respective.
Deci: vă rog să nu mai pierdeţi timpul compunând mesaje în care majoritatea frazelor încep cu “Eşti un…”. Vă faceţi de râs şi s-ar putea să-mi vină ideea să le fac publice, cu tot cu identitatea voastră şi dacă vă gândiţi cumva că m-ar reţine legea pentru protecţia datelor personale, see if I care.
Acestea fiind zise, vă doresc numai bine, sănătate precum şi Multe Urări şi Iubire Eternă.

blue-pillAm ascultat la radio un interviu cu un deputat de pe la USR parcă, îl chema Bulai sau aşa ceva.
Domnul în cauză s-a gândit el să trântească o bombă de imagine atunci când a vorbit despre “cât câştigă un deputat”, pentru a demonta, probabil, “miturile care circulă în spaţiul public vis-a-vis de acest subiect” (citatele sunt din memorie).

Cu liniuţe, domnul Bulai ne-a adus la cunoştinţă că un deputat încasează, lunar, următoarele (sume nete):
– cinci mii şi ceva de lei salariu;
– unasuta şaizeci lei pe zi pentru activitate în plen (cum ar veni, pe lângă salariu mai iei şi bani că mergi la serviciu);
– unsprezece mii şi ceva lei ca sumă forfetară pentru cabinetul parlamentar din teritoriu, din care trebuie justificaţi cam cinci mii şi ceva; restul, ducă-se…
– plus alte sume de care nu îmi mai aduc aminte (cazare und so weiter).
Una peste alta, conform celor afirmate de domnul respectiv, totalul sumelor umflate lunar de un deputat se ridică, la final, undeva la 26.000 de lei, adică, în lei vechi, cam un sfert de miliard de bănuţi.

Pornind, deci, de la premisa că cele afirmate de individul respectiv sunt reale şi cunoscând cantitatea de efort depusă de aleşii neamului, se dau:
– suma lunară încasată de un deputat: 26.000 lei;
– salariul minim pe economie: 1400 lei;
Să se calculeze diferenţa dintre cele două şi să se cuantifice, numeric, gradul de tâmpenie al celor care încă mai au încredere în clasa politică românească – şi o mai şi votează.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s