Reincarnare

Vorbe

Aș vrea cândva să mă prefac într-un pliculeț de ceai

Să mă așeze cineva pe veci într-un ceainic de porțelan

Și să mă savureze îndelung.

Poate așa mi-ar simți aroma mai de-aproape,

Iar eu poate că i-aș rămâne în picuri, pe buze,

Ca mai apoi să-i fac cu frunza-mi uscată de tei

Infuzii pentru suflet.

I-aș scrie dinainte pe cutie

Că e de preferat să mă bea-n nopțile de vară

Ca să nu-mi pierd din concentrație

Când ploaia se mai ascunde printre stropii mei;

Și să nu mă lase să-mi răcesc aburii-n zadar

Căci e păcat să mă irosesc făr-a mă fi consumat.

Poate că voi fi cândva mai mult decât un pliculeț de ceai

Și voi vedea un om cum se-mbată cu gustul meu,

Rugându-mă mahmur să nu mă scurg din ceașca sa.

 kn

View original post

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s