Driver’s license or License to kill?

deatd_accidentM-am gândit mult dacă să scriu ceva după ultimul accident în lanţ pe A2, în care au fost implicate 17 autovehicule, precedat de un altul, în care au fost implicate vreo 22 de autovehicule, dacă mai ţin eu bine minte, soldat, din nefericire, şi cu patru morţi. Două situaţii m-au determinat să mă apuc de textul ăsta: una – cu câteva zile în urmă, trebuind să fac un drum la Constanţa, nu mi-a venit să-mi cred ochilor văzând, pe A2, acelaşi gen de comportament delirant al prea multor idioţi cu maşină şi a doua, ieri dimineaţă, pe Centură spre Otopeni, am trecut pe lângă un – cred – Seat Leon negru, cu numere de Ialomiţa, zburat complet în şanţ – în şanţul de pe sensul opus, iar în jurul maşinii erau adunaţi vreo şase… băieţi (unde dracu’ or fi încăput toţi în coaja aia de maşină?), nici unul nedepăşind 25 de ani, care râdeau ca nişte cretini fără să le dea prin mintea aia mică a lor că, de fapt, au avut mare baftă c-au reuşit să zboare în şanţ de pe sensul celălalt şi n-au întâlnit vreun camion pe la mijlocul traiectoriei, pentru că le-ar fi pierit cheful de râs – odată cu pulsul.

Accidentele cu victime omeneşti au devenit demult ceva normal în România. Avem cinstea de a fi pe primul loc în Europa la numărul de morţi în astfel de accidente, prim loc pe care îl ocupăm de vreo 15-20 de ani şi părem foarte hotărâţi să ne menţinem acolo pentru încă pe-atât. Statistic vorbind, cei mai mulţi morţi se regăsesc în categoria pietonilor care, de nenumărate ori, deşi au de mers sub 100 de metri până la trecerea marcată, preferă să traverseze pe unde apucă, unii din ei şi cu copii de mână – despre conştientizarea riscului nici n-are rost să vorbim.
Dacă îi întrebi pe cei de la volan, majoritatea o să dea vina pe infrastructura rutieră (“n-avem drumuri, dom’le!”) sau pe autorităţile cele rele la suflet, care n-au pus, eventual, baraje cu ţepi în calea demenţilor. Auzeam mai demult, pe un post de radio, un domn care argumenta, foarte competent, că, de fapt, copacii de pe marginea şoselelor, acei plopi piramidali care, în realitate, constituie un baraj excelent contra soarelui în ochi, a vântului şi a zăpezii, reprezintă un pericol major pentru cei de la volan deoarece, dacă aceştia ies în decor cu maşina, intră în acei plopi şi mor. Fac o paranteză: o să observaţi că evit să folosesc cuvântul “şoferi”, pentru că respect prea mult această categorie profesională, care trage de volan ca să trăiască şi care oferă cel mai mic procent de accidente rutiere din propria culpă. Am închis paranteza.
Spuneam, aşadar, de plopii de pe marginea drumului, un pericol major, în mintea unor tăntălăi, pentru siguranţa rutieră. Ca atare, pe drumul vechi de la Drajna la Feteşti de exemplu, nişte nemernici au retezat TOŢI plopii de pe marginea şoselei, care au avut nevoie de 20-30 de ani pentru a creşte; spectacolul cioturilor este sfâşietor, mai ales dacă ştii cum arăta înainte şoseaua. Deviind puţin de la subiect, n-am văzut vreun ONG să sară-n sus pentru asta – spre deosebire de ăia care au sărit pe mine când i-am spart mecla unui ditamai dulăul care s-a gândit că nu i-ar strica o porţie sănătoasă de muşchi peronier lung – al meu, dar asta-i altă poveste.
Una peste alta, majoritatea covârşitoare a imbecililor cu permis consideră infrastructura principala vinovată pentru faptul că ei ajung cu maşinile prin gârle, răsucite pe după stâlpi, fleoşcăite pe vreo grilă de camion sau cu cracii-n sus cine ştie prin ce şanţ. Mă rog, au şi idioţii dreptul la propria opinie.
Cu ceva ani în urmă, cineva a dat foc la mirişte lângă A2 şi s-a ridicat, măi nene, un nor de fum, care traversa autostrada, de nu vedeai la doi metri – un motiv al dracului de întemeiat pentru orice cretin să reducă, naibii, viteza pe zona aia. N-au redus. N-au redus toţi, adică. Scenariul a fost aproape identic cu cel de-acum două săptămâni: câţiva au redus iar alţii, venind tare din urmă, i-au troznit de nu s-au văzut. Ghici ce, toată gaşca a sărit pe cei din poliţie, de parcă ei erau vinovaţi pentru prostia celor care nu gândesc nici măcar la un metru în faţa botului maşinii; lucram ca jurnalist pe-atunci şi am scris un material pe tema asta – cred că a fost singurul din toată presa scrisă unde nu poliţia rutieră era scoasă vinovată.
Cele două accidente de pe A2 au avut loc după un scenariu identic: într-un caz a fost vorba de ceaţă şi polei iar în al doilea, de polei dar nu astea au fost, de fapt, cauzele, ci, ca în majoritatea accidentelor între autovehicule, cauzele au fost acei retardaţi aflaţi la volan, acei… nici nu ştiu cum să le spun, pentru că, să vezi ceaţă densă prin parbriz şi să nu-ţi treacă prin creierul ăla de găină ideea de a călca frâna măcar preventiv, înseamnă că eşti atât de prost încât până şi condusul unui căruţ de butelii reprezintă, pentru tine, mult prea mult.
În Codul Rutier există o sintagmă care sună “adaptarea vitezei la condiţiile de drum” şi încă una, “menţinerea distanţei de siguranţă între autovehicule”, ambele contribuind, dacă se ţine cont de ele, la evitarea producerii accidentelor rutiere. Bun, CNADNR-ul n-a dat cu material antiderapant pe carosabilul cu polei, e adevărat, dar tu, băi pericol public la volan, de ce nu îţi adaptezi viteza la condiţiile de drum şi intri cu 120-140 la oră pe o zonă cu ceaţă, în condiţiile în care afară sunt cinci-şapte grade Celsius cu minus? Nu ţi-e clar, cretinule, că ceaţa e formată din vapori de apă care, culmea, udă carosabilul şi îngheaţă? Nu te duce mintea până acolo… tu nu ştii decât că, odată urcat la volan, eşti regele şoselelor şi toată lumea trebuie să se dea la o parte din drumul tău, inclusiv ceaţa şi poleiul… mda… ce cauţi tu, de fapt, printre fiinţele raţionale?

Probabil că majoritatea celor care citiţi acest text aţi circulat, măcar o dată, pe A1, dinspre Piteşti spre Bucureşti, între orele patru şi şase după-amiază, în condiţii de trafic intens; acolo e spectacol, circ adevărat! Să vă spun cum fac eu (şi e pe bune!): dacă n-am ceva de ronţăit, opresc pe lângă benzinăriile alea de la ieşire din Piteşti şi-mi cumpăr ba un bake-rolls, ba chipsuri, ba floricele; ajuns pe autostradă, mă aşez pe banda unu şi, vorba aia, enjoy the show! Şi chiar că e! Pe banda doi se desfăşoară un adevărat război al orgoliilor proştilor de la volan care, la un metru în curul celuilalt, se aleargă, îşi dau flash-uri, sar de pe-o bandă pe alta, merg la intimidare şi pun presiune unul pe altul în asemenea hal încât am senzaţia că fiecare din ei are cel puţin o rudă de gradul întâi pe moarte şi salvarea acesteia depinde de timpul pe care îl scot ei pe distanţa Piteşti-Bucureşti. Dincolo de faptul că mă amuz cosmic, că râd de unul singur şi că bag floricele cu pumnul, nu pot să nu mă gândesc cum ar fi dacă, la 150-160 la oră, unul din cretini ar scăpa volanul din mână în timp ce depăşeşte un cârd de 5-6 camioane… brrr! Da’ acuma, na, dacă vrei să te sinucizi, meştere, cine naiba sunt eu să-ţi schimb opinia? Du-te direct la dracu’, cu pedala la podea… Mă gândesc, însă, oare realizează vreunul din cretinii ăia la ce pericol se expune? Dacă rulezi cu 140  la un metru de cel din faţă iar ăla frânează brusc, impactul ar avea loc la o viteză reală de cât, mă idiotule? 140 plus, să zicem, 60, asta vine 200 la oră. Că nu e impact frontal iar rezultanta forţelor implicate are aceeaşi direcţie cu tine, asta aproape că nici nu mai contează, aşa cum nu prea mai contează nici faptul că tu conduci un vapor de X5 sau “meleu” sau Terrano; unul din voi tot şi-o ia-n freză. A, că poate nu eşti tu ăla, ci ăla din faţă cu Logan, şi-asta poate fi adevărat, aşa că ce-ţi pasă ţie de viaţa altuia, este? Nici la un metru-n faţa pulii nu te doare că poţi fi coautorul unui accident în care cineva ar putea să-şi piardă viaţa sau să rămână infirm. Bravo mă, cap ai, minte… ce-ţi mai trebuie…

Cu nişte ani în urmă, când Centura era şi mai rea decât acum – da, se poate şi mai rău, deşi e greu de crezut – eram la vreo doi kilometri de Domneşti; încărcat până sus, patruj’ de tone, masă, frate! Cum era coloană, am călcat frâna, oprind în vreo 200 de metri şi am auzit, vag, în spate, un “poc…”. M-am uitat în oglindă şi-am văzut un individ lângă un turism, cu labele prin aer, puţin disperat, aşa. M-am dat jos. Acuma, semiremorca unui camion – vagonul, adică – are în spate nişte bare metalice, al căror material e mai gros de vreo 3 ori faţă de tabla unui turism, şi mai sunt şi profilate, de regulă în U, special făcute pentru a rezista la lovituri în rampele de descărcat sau în cele ale unor utilaje de încărcare manevrate de idioţi. Ăla cu turismul venise tare şi se proptise fix în curul vagonului, în barele alea. Maşina avea botul turtit bine, farurile zob, grila spartă, bara cioburi. M-am uitat la barele de pe vagonul meu – nimic. Ăla făcea spume ca un epileptic, că am frânat eu brusc în faţa lui iar el n-a mai avut timp să oprească. L-am privit cam dintr-o parte, aşa, şi l-am rugat să mă înveţe cum poate fi oprit “brusc” un camion încărcat, cu masa de aproximativ 40 de tone, că eu nu ştiu de-astea. Idiotul o ţinea pe-a lui, să mergem la poliţie, că eu sunt de vină, se văicărea ca o chivuţă pe lângă maşina lui shilodită. M-am săturat brusc de el, i-am mârâit un “marş, mă, de-aici”, m-am urcat în cabină şi m-am cărat. N-am mai auzit de el… V-am povestit asta a propos de “distanţa de siguranţă între autovehicule”, da?

Pornind de la premisa că, printre cititorii acestui text, se află atât conducători auto responsabili, care mai şi gândesc atunci când se află la volan, precum şi idioţi cu un singur neuron, şi-ăla amărât, hai să vă ofer câteva scenarii de groază; încercaţi să vă transpuneţi în situaţiile respective.

1. Rulezi pe DN cu viteza de 95 la oră, regulamentar. Cum mergi, tu, aşa, la vreo doi kilometri în faţă, un idiot cu “bemveu” de Bulgaria, Ialomiţa, Giurgiu sau Călăraşi (ăştia sunt favoriţii mei, dar pot fi de oriunde) începe o depăşire. Ăla accelerează la 120, vine, vine şi realizezi prea târziu (ca şi el) că nu mai are timp să se bage la loc. Calci frâna – prea târziu. Impact frontal. Tu 95, ăla 120 – viteza la care are loc impactul, 215 la oră. Rezultanta forţelor e undeva prin zona lunetei tale. N-o să calculez aici forţa impactului că n-are sens. Te pişi pe ea de centură, te pişi pe el de airbag – mori.

2.
Autostradă, 130, ai în faţă polei (sau gheaţă neagră) – ştii asta de când ai citit materialul meu AICI. Treci în a cincea, apoi a patra, reduci la 60. Idiotul cu “bemveu” n-are nici o treabă, el e regele şoselelor. Intră în tine, din spate, cu 140-150. Viteza la care are loc impactul – 200. Rezultanta forţelor e undeva la vreo doi metri în faţa botului maşinii tale. Fuţi un cap în tetieră de-o rupi; dacă ai şi vreun copil mic, fragil adică, cu tine, poţi deja să calculezi suma pentru spital – sau înmormântare, după caz. Nasol.

3.
Autostradă, 130 pe banda 2. Prietenul nostru idiot cu “bemveu” vine tare din spate cu 190; te-ai da la o parte, dar n-ai unde, că depăşeşti un camion lung cât China. Flash-uri isterice din spate. Tu accelerezi. Idiotul se apropie de tine la un metru, tu te sperii şi, fără să realizezi, smuceşti puţin de volan. La viteza aia, nici nu trebuie mult. Intri cu botul, tangenţial, în parapet; spatele îţi fuge lateral, maşina se aşează aproape transversal şi se răstoarnă. Te dai peste cap ca-n filme, idiotul intră-n tine din lateral, tabla portierei îţi rupe coastele şi umărul. Îl agăţi pe ăla cu camionul; ăla frânează, ia puţin volan dreapta şi, dacă are ghinion, intră în balans şi se răstoarnă. În el intră alt prost care rula cu 200 pe banda unu. Tu eşti deja mort, cu gâtul rupt; idiotul cu “bemveu” e turtit şi el între tine şi alt prost din spate. Lucrurile încep să se întindă dar pe tine nu te mai interesează – pentru că eşti mort. Sau e moartă maică-ta, de pe bancheta din dreapta. Sau fi-tu. Sau taică-tu.

4.
Autostrada A3, Bucureşti-Ploieşti. De data asta, idiotul eşti tu. Dimineaţa, ora 8. Peste noapte au fost minus 7 grade Celsius, acum a ieşit soarele. Şoseaua liberăăăă, să te tot duci – şi o faci, cu 170-180, că ai maşină, coae, nu cazan! Intri pe primul pod dinspre Bucureşti, care are, deja, diferenţă de nivel la rosturile de îmbinare (mulţumiri cretinului de constructor!). Cum dracu’ se face că, până atunci carosabilul era gri, uscat, iar pe pod e negru, drace! Păi, acolo e polei, idiotule, pentru că e planşeu de pod, răcit, adică, şi de jos… Sari cu maşina pe denivelarea de la rosturi – nu mult, doar un centimetru, aproape că nu simţi, dar e de-ajuns pentru ca aderenţa anvelopelor să se ducă dracului. Când ajungi iar cu toată greutatea pe roţi, în loc să vezi doar şoseaua, vezi şi parapetul cam în diagonală, aşa. Felicitări, cretinule, tocmai ai pus maşina la 15-20 de grade faţă de axul drumului. Calci frâna, rău faci. Iei volan brusc dreapta, faci şi mai rău. Intri în parapet la 150, ricoşezi în partea cealaltă, te mai loveşti odată, zdravăn, de parapetul opus, te suceşti la aproximativ 180 de grade şi te opreşti, înălţând, tremurător, rugăciuni de mulţumire că n-ai mierlit-o. Poate ai ghinion însă, ca-n “Final Destination” şi intră în tine, lansat, un camion încărcat, al cărui şofer n-a mai avut timp să oprească… mai ştii..? Şi-atunci, probabil, mori.

O să zici că cele de mai sus sunt ieşite din imaginaţia mea… ei bine, cu excepţia camionului din “Final Destination”, toate celelalte au fost accidente văzute de subsemnatul.
O să zici “Doamne, ce tâmpiţi…” şi undeva, în spatele subconştientului “da’ nu mi se poate întâmpla asta tocmai mie…” Ba da.
O să zici “da’ eu sunt atent, şi ştiu să conduc!” Dacă te regăseşti într-una din ipostazele de mai sus, atunci nu ştii. Eşti praf. Mai învaţă.

A propos de învăţat; am auzit tot felul de profesionşti în ale condusului (pe bune, oameni care chiar ştiu ce-i ăla volan) vorbind de acele “cursuri de conducere defensivă”, care reprezintă un capitol separat de ceea ce se învaţă la şcolile de şoferi. Pe lângă costurile măricele spre foarte mari, aceste cursuri nu-ţi folosesc la absolut nimic dacă eşti un idiot şi un nesimţit, fără cei şapte ani de-acasă. Ce legătură are conducerea defensivă cu educaţia pe care (nu) ţi-au dat-o părinţii? Păi, are. Are, pentru că, atunci când te aşezi la volan, nu trebuie să te transformi într-o gorilă distrugătoare ci chiar atunci trebuie să te gândeşti foarte mult la colegii de trafic, la pietoni – într-un cuvânt, la semenii tăi şi la siguranţa lor. Da’ dacă mă-ta şi tac-tu nu şi-au găsit timp să te înveţe că nu eşti singur în lume şi că grija faţă de semenii tăi e un lucru normal pentru o specie raţională şi civilizată, atunci cine dracu’ să mai aştepte ce de la tine…
Dacă vreţi să faceţi cursuri de conducere defensivă, faceţi, că nu sunt rele; până atunci, băgaţi la cap câteva reguli simple, care vă pot salva viaţa – şi pe a altora:
– pe autostradă, acei 130 de kilometri pe oră reprezintă viteza maximă admisă legal, nu viteza minimă permisă;
– dacă vezi în faţă o porţiune neagră de carosabil, la temperaturi sub zero grade Celsius, redu viteza; pune avariile şi ţine-le până când eşti sigur că nu mai poate vreun cretin să te lovească din spate;
– pentru fiecare 10 kilometri pe oră, adaugă 10 metri la distanţa faţă de autovehiculul din faţă;
– nu te angaja în depăşire dacă nu ai cel puţin doi kilometri de drum liber în faţă (aici o să cam strâmbe unii din nas, unii cu veleităţi de piloţi şi orgoliu de regi şi prinţese, da’ de la proşti n-ai ce să pretinzi);
–  redu viteza prin localităţi, chiar dacă n-ai radar; nu păţeşti nimic dacă rulezi cu 60-70 în loc de 100 –  e de bun simţ să te gândeşti că oricând poate să-ţi sară în faţă vreun copil sau vreo bătrână amărâtă să traverseze şoseaua în baston şi pas de melc iar diferenţa aia de viteză poate însemna diferenţa dintre viaţă şi moarte – a altuia, e-adevărat, dar, totuşi…;

N-aş vrea s-o lungesc inutil, că nu vreau să vă plictisesc; o să închei cu cea mai importantă lecţie pe care am primit-o de la un şofer de test, la începuturile kilometrilor mei; omul ăla lucra la o companie uriaşă în Franţa şi, într-una din sesiunile mele de curs, mi-a spus aşa: dacă acul vitezometrului e în dreapta verticalei, nu mai conduci tu maşina – te conduce ea pe tine.

Să aveţi drumuri bune.

Sursa foto: Pinterest

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s