“Title”… n-am title!! Na…

Revenit fiind, după aproape o lună, acasă, m-am trezit, pe lângă altele, cu un acvariu plin de alge, o mâță melancolică (sau așa îmi place să cred), păianjenul Vasile din colțul băii plecat cu sorcova dracu’ știe unde și cu un blog muribund, intubat, abia respirând ajutat de aparate. Culmea e că nici nu am vreo idee trăsnet de material – în parte din cauza unui sentiment de inutilitate și scârbă (ref. politică, social și alte alea) precum și din cauza faptului că, oameni buni, habar n-am ce să scriu ca să vă fac să și citiți, cei trei-patru care încă o mai faceți.
Acuma, de exemplu, stau cu laptopul în brațe, în pat, cu o bere lângă mine și o țigară în bot; fleoșcăită pe juma’ de saltea, Julie se spală de zor ca și cum s-ar fi tăvălit prin troacă și își roade ghearele cu atâta sârguință de parcă de asta ar depinde însăși soarta Planetei și mă uit la ea cu invidie, pentru că ea nu e în pană de idei creative, ca mine.

Așadar, ce să scriu… mă gândeam pe drumul de întoarcere, după ce am ieșit din Borș, la ce nume aiurea au unele orașe de la noi. Știți cum e, când stai la volan cu orele, mintea o mai ia razna câteodată și dacă nu e vreo tipă trăsnet la ia-mă nene (și nu e niciodată, că preferă turismele, nu camioanele) și să te învioreze, măcar în subconștient, atunci te gândești cum dracu’ de Podu Iloaiei se numește, de fapt, Podu Iloaiei și de ce. Mă rog, n-am trecut pe-acolo recent, dar mi-a venit așa, în minte. Probabil că a existat, pe vremuri, vreo cucoană pe care o chema Iloaia și care lua taxa de pod la căruțe, ca la Fetești, naiba știe. “Pod” se mai numeau, în vechime, și trotuarele, de unde și denumirea pentru domnișoarele de consumație de-atunci, “podărese” – acum le spune “centuriste” sau “bagaboante”… deh, progresul… foarte posibil ca Iloaia asta să fi fost vreo don’șoară din asta vestită printre căruțași și târgoveți, habar n-am.
Sau Urlați. De unde dracu’ vine numele ăsta, frate? Erau unii pe-acolo care urlau tot timpul? Sau conversațiile se purtau îndeobște pe un ton răcnit, din varii motive?
Mă rog, de Orașul de Floci știu că vine de la alea de lână după ce se tundeau oile, că m-am interesat; mi se părea suprarealist ca numele să se tragă de la acele fire care pot reprezenta un motiv de râs isteric atunci când le scoți dintre dinți… nu sunteți la masă, nu? Da’ chiar dacă mâncați, ce, vouă nu vi s-a întâmplat niciodată?? Sigur??? Vorba ăluia din nu știu ce film: “mă uit în ochii tăi și văd că mă minți!” Mă rog…
Că tot veni vorba, prin Vâlcea există o linie de autobuz, RATA sau cum dracu’ i-o zice pe traseul Lungești-Măciuca și dacă n-o știați, aflați că e pe bune. Eu am râs o săptămână pe chestia asta și de câte ori îmi aduc aminte, de-atâtea ori mă umflă râsul.
Slobozia… hai, mă, lăsați-o baltă cu prostiile. Slobozia vine de la slobozirea (de ce dracu’ râd ca un idiot??) țiganilor robi, cred – deși s-ar putea să mă înșel – iar înainte de asta, așezarea s-a numit Vaideei și, la cum arată azi, și-ar putea relua, fără probleme, vechiul nume.
De Băicoi nici nu îndrăznesc să comentez; mai bine s-ar înfrăți cu vreun oraș din Franța și-atunci s-ar citi Băicoa. Cum o dai, cum o-ntorci, tot ca dracu’ sună.
Mda… pizda mă-sii, m-am regăsit într-o pană de idei de zile mari.

Treaba cu magnetu’… am luat nu unul ci doi magneți pentru o tipă – l-am luat și pe al doilea ca să dobândesc iertăciune pentru zăboveala neîngăduită și degrabă stricătoare de vază și renume; așadar, unul e din frumosul târg al Marsiliei iar ălălalt e din altă urbe dar nu zic acuma – puțin suspans nu strică.
Ce să vă mai zic… am aflat că prietenul cu amanta e cu un picior dincolo de pragul divorțului și cu o mână cufundată adânc în buzunarul cu pensia alimentară. Acuma, na, asta n-ar fi cea mai tristă veste pentru că omul știa la ce să se aștepte, pregătit fiind să-și refacă viața alături de noua matracucă. Șutul de bocanc în coaie a venit atunci când matracuca i-a comunicat că s-a răzgândit din motive doar de ea știute, fapt care l-a lăsat pe amicul fără glas, fără nevastă și, aproximativ, fără apartament; noroc că are el o garsonieră moștenită, altfel era jale… Una peste alta, n-am apucat să vorbesc pe larg cu el ci doar la telefon dar i-am promis că, întru deplina lui consolare, ne vom îmbăta epic cu bere, vom rade un camion de floricele și îl voi aproviziona cu prosoape de hârtie, pentru crizele de frustrare de la beție. Dixit!
Toată afacerea asta cu iubirea veșnică mă cam enervează și mă cam plictisește pentru că, vorba aia, crezi că ți-ai găsit sufletul-pereche, persoana care te completează ca la Lego și de fiecare dată se întâmplă câte ceva care te face să te întrebi dacă ai avut minte vreodată sau te-ai născut, pur și simplu, un bou. Când zici și tu că ai dat lovitura, zeii, karma sau, pur și simplu, întâmplarea, îți trag scăunelu’ de sub fund și tu te bălăbăni ca un glob uitat în pomu’ de crăciun de lângă tomberon. Asta cu iubirea e ca bancul ăla cu lupii… știți voi, doi lupi se hotărăsc să viziteze, noaptea, o stână. Dau ei ocol pe la gard, toată suflarea liniștită și unul din lupi bagă capul printre uluci să facă evaluarea la teren dar ciobanul, care stătea la pândă, îi fute-o bâtă peste bot de-i zornăie creierii și-l umple de sânge. Ăsta iese din gaură cu laba la gură iar celălalt lup zice “Hai mă, nu intri?” la care ăsta șoptește printre dinți “Intră tu, bă, că pe mine mă bufnește râsu’…”

Cred că, decât să continui să bat câmpii ca un idiot, mai bine mă duc să mă citesc de pe alte bloguri și după aia mă joc pe calculator. Să nu vă supărați că n-ați avut ce citi aici dar trebuie să-mi revin la ritmul normal pentru ca să produc ceva mai de doamne-ajută.

Vale!

Advertisements

2 thoughts on ““Title”… n-am title!! Na…

  1. Pfuaaaaa, pai daca asa scrii tu cand n-ai ce scrie, e trist pentru multi proprietari de bloguri, care nu reusesc sa incropeasca nici pe sfert in zilele lor bune! Eu, una, am hahait in rafale, desi nu credeam sa mai am putere pentru asta dupa ziua de azi… Dar cel putin m-am remontat, fiindca muncesc de 12 ore si mai am vreo trei-patru de halucinat pe texte (nu pe ale mele, ca nu mai am timp de ele, pe ale altora). Noroc cu tine ca am luat o pauza binevenita. Jur sa nu te mai citesc cu tigara in coltul gurii, ca era sa dau foc la casa! Nu, n-am adormit, mi-a sarit cat colo cand am izbucnit in ras. 😉 Acum am stins-o, asa ca pot sa recitesc linistita textul. Nu de alta, dar am de terminat o ciucalata cu cherry&chilli. E musai sa sar insa peste pasajul ala cu Targul de… 😀
    Te saluta tipa cu magnetii!

    Liked by 1 person

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s