Cine-i mai egal, ei sau ele?

women_rightsDeoarece, cu ceva timp în urmă, am făcut un comentariu pe blogul unei tipe oarecare, comentariu în care anticipam un text pe o temă interesantă (am uitat la ce material am făcut comentariul aşa că, dacă sunteţi curioşi, n-aveţi decât să-i citiţi blogul) şi fiind acum acasă – în treacăt fie spus, am şi uitat cum arată – şi având nişte timp disponibil, chiar dacă nu şi cine ştie ce chef dar, vorba aia, noblesse oblige, mi-am luat inima-n dinţi, şase beri lângă mine (acuma sunt cinci), un pachet de ţigări şi m-am hotărât să mă dau iar deştept.
Ce vreau să scriu azi are o temă dragă mie şi nu numai mie – despre egalitatea dintre femei şi bărbaţi (sau, dacă preferaţi, egalitatea femeilor cu bărbaţii sau, altfel spus, “băi, porcilor, voi credeţi că noi suntem făcute ca să vă facem vouă copii şi să stăm la cratiţă?”). Să nu vă aşteptaţi la vreo analiză împănată de date şi argumente filosofico-moral-etice sau la vreun eseu de o profunzime cosmică ci la o înşiruire mai mult sau mai puţin dezlânată de idei care, probabil, citite cap-coadă sau viceversa, vă vor crea o imagine a imaginii care mi se formează în căpăţână vis-a-vis de relaţiile inter-sexe. Sau nu. Cu toate astea, o să încerc să păstrez un ton doctoral, serios, fără bancuri cretine deşi, ori de câte ori mă gândesc la tema asta, a egalităţii între ei şi ele, îmi aduc aminte de bancul ăla cu găina care are ambele picioare paralele, mai puţin stângul – asta pentru că treaba cu egalitatea dintre sexe mi se pare la fel de absurdă ca o piesă a lui Ionesco în care actorii sunt pacienţi evadaţi de la Obregia, adică un soi de paradox înscris într-o dileală “confirmată ştiinţific şi dovedită clinic” cum se spune mai nou şi iar vorbesc prea mult fără punct, naiba ştie ce-am azi, o fi berea da’ nu e cazu’ că mai sunt cinci… patru. Drace.

Revenind la subiectul iniţial, o să încep prin a vă povesti cum am intrat eu prima dată în contact direct cu o militantă pentru dreptul femeilor de a face din picioare şi să ştiţi că individa era o feministă feroce, de-aia care umbla tot timpul cu cuţitul de castrat în poşeţâcă.

Locuiam pe-atunci în Republica Dominicană şi, într-o zi, a venit în firmă o colegă nou-angajată, provenită din fosta Germanie de Est, lucru care (faptul că era o tipă nouă, nu provenienţa) a provocat o ebuliţiune majoră în rândul nostru, al por… masculilor, fiecare calculându-şi febril, printre flotări, tracţiuni şi studii în oglindă ale posturii şi musculaturii, şansele de a… pound the duck, înţelegeţi voi. Colegul care era şi urătorul oficial al firmei era în concediu şi, conform tradiţiei, donşoara trebuia scoasă în oraş în prima seară, informată, distrată, mâncată, băută şi dusă acasă într-o stare mai mult sau mai puţin lucidă, lucru care, după o tragere la sorţi aprinsă, punctată de mârâieli feroce şi străvechi blesteme ale diferitor culturi prezente acolo, a avut ca rezultat faptul că subsemnatul a devenit “locţiitor de urător”, sub privirile pline de invidie ale porcilor ăilanţi (sic!).
Plin de emoţie (yeah, right) mi-am pus seara costumul de gală – adică un şort şi un tricou mai puţin ciufulite, ţinute sub saltea la călcat – şi am purces cu madmoazela (mă, să ştiţi că greşesc voluntar, deja mi-e lene să vă tot dau cu sic) spre o terasă unde ştiam eu că se mănâncă bine şi se bea ieftin, adică aşa cum erau cam majoritatea pe-acolo. Terasa era, de fapt, un soi de patio mare aşa că, înainte de a ieşi, trebuia să intri. Am uitat să vă spun că nemţoaica fostă democrată era drăguţă bine de tot, cu un corp de te lua cu ameţeli iar expresia puţin aspră de pe faţa aia a ei de comunistă m-a fermecat – ziceam că vrea să facă pe dura, mare greşeală – a mea. Politicos, cum m-a educat mama, i-am ţinut uşa (de fapt era, din start, o gafă de zile mari pentru că, într-un local, bărbatul intră întotdeauna înaintea femeii nu ca boul de mine atunci dar eram aşa de hotărât să mă fac plăcut că m-aş fi dat şi peste cap fără chiloţi, nebun mai eram, soro!).

Ajunşi la masă, i-am ţinut scaunul, cu aere de gentilom – ăia care erau odată, nu pămpălăii ăştia palizi şi fără vlagă de-acum – şi am urmat tot ritualul tipic unui local unde ieşi cu gagica. Printre beri, haleală, discuţii despre specificul ţării, firmă şi toate alea, eu încercând să mă bag pe sub pielea ei ca o lipitoare de-aia neagră, mă priveşte, deodată, demoazela, cu nişte ochi aspri şi zice ceva de genul “să ştii că nu e nevoie să mă tratezi diferit doar pentru că sunt femeie.” M-am înecat cu berea aia ca-n filme şi-am îngăimat “ce naiba tot spui acolo, te-ai pilit??” Atâta i-a trebuit: s-a lansat într-o dizertaţie interminabilă despre cum ar trebui ca “noi” să le tratăm pe “ele” ca pe egalele noastre, nu ca pe nişte fiinţe mai slabe, că şi ele pot să deschidă o uşă, să tragă un scaun, să-şi toarne în pahar, să facă armata und so weiter şi că s-ar putea simţi chiar jignite, desconsiderate, de gesturile astea. Degeaba am încercat eu să-i explic diferenţa dintre desconsiderare şi politeţea ca semn al aprecierii simplei prezenţe a unei reprezentante a sexului frumos – ţicnita o ţinea pe-a ei, că ele sunt egalele noastre şi că n-ar trebui să mai existe diferenţe de-astea jignitoare între noi. Comunistă afurisită… Acuma, eu sunt un tip foarte de treabă, politicos şi educat dar tot discursul ăla cretin m-a enervat aşa de tare că am lăsat educaţia la o parte şi-am întrebat-o de la obraz de ce nu se pişe la copac, din picioare, dacă e aşa egală cu noi, posesorii de oo, şi i-am prorocit, sumbru, că o asemenea atitudine repede şi degrabă îi va aduce doar necazuri în firmă aşa că ar face bine să schimbe registrul – în viteză. Long story short, restul serii a constat doar din informări seci şi la obiect din partea mea apoi, la ieşirea din local, i-am ţinut din nou uşa, numade-al dracului dar, odată ajunşi afară, am informat-o, cu un rânjet, că va trebui să ajungă singură acasă, eu având oarece treabă prin zonă. Fiind prima ei zi acolo, a privit cam ezitant strada oarecum întunecată şi m-a întrebat dacă oraşul e sigur noaptea. În treacăt fie spus, orăşelul ăla, Sosua se numeşte, e foarte paşnic la orice oră dar i-am răspuns că, în mod normal, o femeie ar trebui să fie însoţită noaptea, ceea ce nu e cazul la ea, întrucât e egală cu orice bărbat şi, ca atare, se va descurca în orice situaţie. Mi-am săltat o pălărie imaginară şi m-am cărat. Normal că n-a păţit nimic dar mi-a purtat o ură crâncenă de-atunci – sau cel puţin aşa părea la prima vedere dar n-am aruncat-o şi pe-a doua ca să mă conving.

Revenind la subiectul textului de faţă, controversa legată de egalitatea femeilor cu bărbaţii (sau invers) nici n-ar trebui să existe; însăşi perpetuarea ei o pune pe acelaşi plan cu răcnetele comunităţii LGBT care, an de an, îşi zbiară în public dreptul de a şi-o înfige reciproc la pardon, de parcă stă cineva să li se uite în gaură pentru a vedea ce intră acolo. Ideea asta tâmpită cu egalitatea între sexe a apărut ca urmare a cutumelor sociale generate tot de membrii comunităţii – de ambe sexe, doh! – care s-au trezit odată ba că femeile n-au dreptul să fumeze în public, ba că n-au drept de vot, ba că bărbatul are dreptul s-o caftească temeinic pe cucoană iar ea are datoria de-a o încasa cu respect, ba că doamnele înşişi s-au aricit la ideea că ele fac copii, că ele fac mâncare, că ele fac curat etc. şi, ca atare, au apărut şi ideile alea cretine legate aşa-zisa emancipare, de fapt un soi de “eu fac mai multe ca tine, porcule! / nu-i adevărat, fă!”, propagat de-a lungul secolelor în forme adaptate gradului de dezvoltare a societăţii de la ora aia. S-a ajuns, astfel, la adevărate confruntări, unele contondente, între reprezentanţii celor două sexe în condiţiile în care, după părerea mea, formatorii de opinii ai celor două tabere, liderii, aveau, de fapt, nevoie de cu totul altceva: ele de un futai creştinesc, adevărat, care să le lase late, cu genunchii tremurând iar ei de o bătaie soră cu moartea, după care să fie trimişi la săpat o mie de gropi în cimitir, cu linguriţa, doar aşa, pentru dezinadaptabilizare.

N-o să intru acuma în istoria persecuţiilor suferite de femei de-a lungul istoriei; două nume sunt suficiente pentru a vă face o idee: “Malleus Maleficarum”, scris de dementul, cretinul, frustratul şi labagiul ăla de Heinrich Kramer în 1486 (citiţi-l, măcar pentru a vă face o idee despre ce specie bolnavă la cap suntem) şi Salem, orăşelul ăla din SUA unde cetăţenii mai aveau puţin şi trăgeau reţea de încălzire centrală de la rugurile pe care le ardeau pe amărâtele alea, suspecte de vrăjitorie. Presupun că asocierea femeii cu vrăjitoria s-a produs tot datorită (sau tot din cauza, depinde de care parte a pulii te afli) idioţilor de bărbaţi care, în prezenţa unei femei, se transformă, şi astăzi uneori, în gorile tâmpe, mai ales dacă au şi ceva tărie la bord. Pentru că instinctul de reproducere e, şi la om, la fel de puternic precum la orice specie de mamifere, orice bărbat demn de numele ăsta (adică nu ficior dat la-ntors sau metrosexual livid sau hipster fără coaie) orice bărbat, spuneam, atunci când vede o femeie pe care o apreciază, vizual, ca fiind funcţională din punct de vedere sexual, se gândeşte, prima dată, ce-ar mai fu… ce i-ar mai face el, dacă ar putea. Aşa e, pe bune. Fără glumă. Dacă vreun bărbat susţine altceva, atunci minte sau face parte din ăia trecuţi mai sus în paranteză. Treaba cu “eu caut una deşteaptă, spirituală, cu masterat” e un mare căcat, cu care poţi, cel mult, s-o impresionezi pe vreuna care, din varii motive, n-a mai văzut o… n-a mai văzut-o în viaţa reală de peste 30 de ani (sper că observaţi şi apreciaţi eforturile mele de a menţine un limbaj la limita decenţei – limita de jos, e adevărat, dar, totuşi.)

La un moment dat, bărbatul era cel care muncea în familie iar femeia rămânea acasă, pentru a avea grijă de toate orătăniile din jur: găini, raţe, copii, porci ş.a.m.d. Bunicu-meu a întreţinut singur o familie cu opt copii şi n-au trăit rău – poate ar fi trăit şi mai bine dacă bătrânul n-ar mai fi pierdut timpul şi prin Garda de Fier aia a lor, dar asta-i altă poveste. Cert e că, până-n ziua în care l-au băgat comuniştii la pârnaie ca “element periculos şi legionar ne-reeducabil”, omucâştiga suficient pentru a întreţine toată familia – şi nu era el singurul în situaţia asta. Normal că, atunci când veneau, obosiţi, de la muncă, bărbaţii erau aşteptaţi cu masa gata, pentru că şi femeile erau, la rândul lor, conştiente de rolul vital pe care îl aveau în viaţa familiei şi se implicau, fără să cârâie despre egalitatea dintre sexe. A urmat după aceea perioada aia tâmpită în care femeia trebuia angrenată în toate căcaturile socio-profesionale şi, la un moment dat, s-a ajuns la situaţia absurdă în care, în loc să fie bărbatul cel care câştiga, să zicem, 8000 de lei pe lună şi întreţinea financiar tot tribul, acum câştigau amândoi câte 4000 de lei pe lună şi, volens-nolens, tot femeia era aia care trebuia să spele, să gătească, să hrănească plozii etc. – după ce se întorcea de la muncă. Ce rahat.

Nu mă luaţi cu argumente savante, conform cărora femeile n-aveau drepturi în familie; aveau exact atâtea câte au şi acum, în funcţie de gradul de educaţie, cultură şi bun simţ al ambilor parteneri. Dacă ăla era un ţărănoi cu ţărână între deştele de la picioare şi dantura putredă şi o caftea pe aia de-o snopea on a daily basis, cu siguranţă că nici ea nu era mai deşteaptă, pentru că suporta şi nu, nu ţine nici aia cu “păi dacă n-avea unde să se ducă?”… pe bune, astea sunt argumente puerile, să fim serioşi. Egalitatea între bărbaţi şi femei e ceva ce nu poate fi legiferat şi nu poate exista cu adevărat decât la nivelul familiei, dacă el e un tip cu mintea întreagă, educat şi cu ceva lectură la bord iar ea nu e vreo matracucă tâmpită, educată în spiritul mahalalei.

Faptul că se vehiculează prostii de genul “femeile sunt discriminate la angajare sau la locul de muncă” e o mare tâmpenie. Dacă un angajator vrea un bărbat pentru nu ştiu ce post, nici o lege n-are dreptul să-l oblige să angajeze o femeie. Dacă angajatorul îi bagă secretarei mâna în chiloţi iar aia nu vrea, se numeşte hărţuire sexuală şi n-are legătură cu discriminarea femeii ca şi concept ci cu cât de animal e ăla. Nu, femeile nu sunt “discriminate” pentru că sunt femei ci, pur şi simplu, pentru că bărbaţii responsabili pentru actul respectiv sunt nişte căcaţi cu ochi şi cu sprâncene.
Serios acuma, ce drepturi tot vreţi, doamnelor? Aveţi toate drepturile din lume iar dacă:

  • nu puteţi intra în biserică decât cu capul acoperit sau deloc dacă sunteţi la ciclu, aia e treaba împuţitei de Biserici, nu a bărbaţilor;

  • vă măritaţi cu vreun musulman tradiţionalist cu pitici pe creier iar ăla vă cafteşte de vă deznoadă, justificându-se cu preceptele Coranului, atunci sunteţi proaste ca bâta – l-aţi fi putut mirosi înainte, că ăştia nu-s greu de dibuit;

  • vă măritaţi cu vreun creştin cretin (dacă mai e şi din Vaslui, v-aţi ars!) iar ăla vă dă cu ciubotele în coaste până vi le îndeasă în plămâni, e tot vina voastră, până la urmă – şi ăştia pot fi depistaţi în stadiul incipient al relaţiei.

Pe de altă parte, aveţi, în societate, aceleaşi drepturi ca şi bărbaţii:

  • puteţi să deveniţi directori, manageri, politicieni, miniştri;

  • puteţi să faceţi armata şi să ajungeţi la gradul de colonel măcar;

  • puteţi să conduceţi camioane (ca fata pe care am cunoscut-o, cu vreun an şi ceva în urmă, în parcarea de la Ventimiglia, o daneză ca o zeiţă din Valhalla…);

  • puteţi să pilotaţi planoare, avioane, elicoptere şi să săriţi cu paraşuta (să le fi văzut pe colegele noastre de la aeroclub ce curajoase erau, fără glumă!);

  • sunteţi cele care puteţi să faceţi cel mai important lucru pentru specia umană: să daţi viaţă.

De fapt, puteţi să faceţi orice, doamnelor, şi n-aveţi nevoie de bărbaţi pentru asta. Ca să concluzionez într-un fel tot ce-am înşirat mai sus, că nu mai am bere şi oricum vreau să mă joc pe calculator: lăsaţi-o mai moale cu urlatul după drepturi – le aveţi deja iar dacă nu ştiţi cum să le folosiţi, atunci e doar vina voastră. Gândiţi-vă că şi noi, porcii, avem propriile noastre gânduri, frustrări, probleme, întrebări existenţiale iar dacă nu naştem copii şi nu avem ciclu tot la 28 de zile, asta nu ne face nici mai urâţi, nici mai tâmpiţi decât suntem, de fapt. Dacă vă dezbrăcăm din priviri nu înseamnă că vrem să vă jignim ci, pur şi simplu, că ne comportăm ca orice mascul sănătos, cu gândul la împerechere; în definitiv, diferenţa dintre oameni şi animale este că la noi trebuie s-o scoţi la restaurant înainte s-o dezbraci – generic vorbind, sunt sigur că v-aţi prins, este?

Notă: nu am abordat situaţia femeilor din ţările musulmane; aia e altă gâscă-n altă traistă…

Advertisements

11 thoughts on “Cine-i mai egal, ei sau ele?

  1. Faci misto de noi?! Hai ca m-am suparat! Pai tipa asta, culmea! si una… oarecare! are vreo 80 de commentuti pe post!!! Cine dracu’ sta sa citeasca atita comentarii pe un blog… necunoscut!

    Liked by 1 person

  2. Cine zice ca femeile (mai) sint marginalizate/discriminate (ah! cit urasc termenul asta!!!) in vremea contemporaneitatii noastre, e de-a dreptul tembel/a!!! Daunazi am auzit o cumatra(ca domana, nu pot sa-i zic) din MAI care facea tamtam mare precum cita “discriminare negativa” este in evul nostru!!! Mai, mai sa fac explozie!!! Buai! But la “discriminarea pozitiva” de-a dat dracului peste cap societatea noastra, cu toate rasele, etniile, minoritatile sexuale, religioase, mangaloase, nu v-ati gindit?! C-am ajuns sa ma simt fie precum un Saturn Nebun, fie ca fii lui!!!!!

    Like

  3. Sunt perfect de acord cu tine. Cred că ți-am dat niște texte în care făceam mișto de feminism, spunând că-mi place că m-am născut în zodia femeie. Fiecare (femeie și bărbat) avem rolul și locul nostru și e chiar bine așa. Cât despre iubirea sufletului când chimia nu funcționează… sufletu’. Și fie vorba între noi, suntem ceva mai egale noi (sic 😀 ). Nu facem noi ce vrem din bărbatul care ne iubește? 😀
    ( https://savatoronto.com/2016/01/14/exista-indoi-m-as-si-n-am-cui/ )

    Liked by 1 person

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s