Mолдавский дневник (1)

Titlul înseamnă “Jurnal moldovenesc” și l-am luat de pe Google translate. Oricât îmi plac ochelarii de soare ai lui Vladimirușka Putin, rusa nu-mi place.

18 iulie
Încă o vizită de prietenie la frații noștri mai mici de peste Prut… n-aș putea spune că sar în sus da’ dacă trebuie…
Surpriza aia plăcută am avut-o la vamă, unde am dat de amicul pe care l-am luat data trecută cu mine la Chișinău (vezi aici) și care, când m-a văzut, a aruncat o privire rapidă pe pașaport și mi-a zis, cu un zâmbet vag, “Mergeți…”, fără măcar să se uite la mașină. Bună treabă. Pe ăilalți îi controlau și-n țeava de eșapament…
Dacă la noi plouase pe ici-colo, cum am intrat pe șoseaua spre Chișinău a început să plouă ca proasta, cu picături de-alea mici, urâte și dese care, împreună cu negura de pe dealuri, te făceau să crezi că a venit toamna. Adăugați la asta și un vânt în rafale care lua mașina de pe traiectorie (am plecat cu Dokker-ul) și veți obține o vreme cu adevărat sovietică.


M-am cazat la același hotel de data trecută, unde am dat de prietena mea blondă care mi-a zâmbit așa de larg că era să-i intre cerceii în gură și mi-a zis că “dumniavoastrî sântieți prietienul nostruu” (aș fi preferat să-mi  spună că sunt prietenul ei da’ nu le poți avea pe toate, este? POS-ul a mers perfect, 7300 de lei cazarea pe cinci nopți de mi-a stat iar inima la vederea sumei și i-am spus tipei că data trecută am cam avut probleme cu temperatura din cameră la care ea, zâmbind larg, m-a informat că s-a rezolvat și că mi-a rezervat o cameră de lux de data asta. Bă, nu-i rău deloc.
Camera e de lux, măcar prin faptul că e și mai mare decât aia de data trecută – dacă credeam că așa ceva nu e posibil, m-am convins acum că ba da, e – și arată altfel, cu niște chestii… în fine, o să le vedeți în poze.
După ce m-am spălat, glonț la restaurant unde am ras două beri ca pe nimic, ca să mă curăț de praf pe dinăuntru și am comandat o supă de roșii care se numește “soleanka” și are o groază de chestii în ea, inclusiv măsline și roșii (doh!) și clătitele alea cu carne de pui de data trecută. Încă două beri și m-am cărat în cameră, cu intenția ca, după duș, să continui să scriu la capitolul 3 din romanul meu care va lua, cu siguranță, premiul Pulițăr (era ora 8 și ceva) dar, am clipit odată și când am deschis ochii era 4 dimineața.

19 iulie
S-a dus naibii scrisul. Am mai lălăit-o nițel, m-am uitat la un film până pe la 7 când m-am decis că ce mă-sa, mă duc la duș. Deschid robinetele, apă, ioc. Nici caldă, nici rece. Deja vu agravat, frate!! Cu ce dracu să mă spăl pe dinți, cu Fanta?? M-am îmbrăcat, mi-am compus o față de om spălat și m-am prăvălit pe scări la recepție. Blonda, zâmbet larg (băi, asta doarme vreodată?). “Bunî diminiața, ați duormit bini?” Zic “Se vede, este? Ești o drăguță și o scumpă da’ de ce nu e apă deloc?” Roșește din nou (rrrrr!!) și-mi spune că au o problemă cu apa dar se va riezolva imiediat. Mda. Am băut o cafea, am halit, am mai băut o cafea și pe la opt jumate a venit și apa aia, praise the Lord! Am reușit să fac dușul ăla și m-am cărat la treaba mea, întrebându-mă printre dinți dacă în fiecare dimineață o să fie așa. Sper că nu, că mai am patru nopți aici…

[Ora 10.15 – pauză de lucru – prima locație]

[Ora 13.25 – pauză de pauză de lucru – a doua locație]
Adică, la București mi s-a spus “Du-te urgent la firma X, că au de făcut cutare și cutare și te vor acolo în caz de se-ntâmplă ceva, arde!” și, când am ajuns la firma respectivă – adică acum 15 minute – ăia știau, într-adevăr, ce trebuie să facem dar logistica necesară nici măcar nu ajunsese, ba mai rău, când am vorbit la telefon cu ăi de trebuia s-o trimită, băieții nici nu erau prea siguri despre ce e vorba, așa că am venit la mașină să mai înșir câte ceva pentru că, vorba unui băiat de-aici, “știți cum mierge triaba la nuoi…” Da, bă, știu, da’ ar fi cazu’ să mai schimbați ritmul pentru că altfel n-o să se aleagă nimic de voi, chiar dacă aveți pe bulevard panouri pe care scrie “Moldova are viitor!” și “Mândru de Moldova!” În treacăt fie spus, chestia cu “Moldova are viitor!” sună, mai curând, ca o exprimare disperată a unei speranțe pierdută undeva, într-o pâclă… din viitor. Sper să nu fie așa pentru că, chiar dacă mai arunc eu cu venin pe-aici, majoritatea moldovenilor cu care am luat contact sunt niște oameni foarte OK și băieți de treabă.
Ca noutate absolută, de când am fost eu data trecută au reușit să asfalteze cam trei kilometri din bulevardul Ștefan cel Mare și Sfânt – fără marcaje, evident dar hai să nu fiu javră. Că șoferii merg fiecare cum vrea pula lui, aia e altă discuție dar, fără liniuțele alea între care să-și așeze roțile, cum naiba să țină direcția coerent, ha?

[Ora 14.50] Aștept. Ce să vă mai zic… ce să vă mai zic…
Așa, pe drum încoace, înspre firmă, pe care l-am greșit de vreo două ori pentru că GPS-ul îmi zicea să fac stânga dar acolo nu era decât un spațiu cu iarbă și bălării, am lăsat-o pe o gagică cu un ditamai Lexus să treacă înaintea mea, cu un semn amabil iar ea mi-a făcut cu mâna și mi-a trimis un pupic prin geam, ceea ce, având în vedere cum arăta tipa și ce mașină conducea, m-a dus cu gândul spre băieți lați în spete, cu ceafa groasă, tunși zero, tatuați pe brațul gros cât piciorul și cu zâmbete care ar determina orice ființă rațională să se închidă în casă cu lanțul, așa că nu i-am întors pupicul… prea riscant.

Dacă o să am timp, o s-o iau nițel la pas prin Chișinău, să-l văd mai în detaliu și să mai fac ceva poze interesante – cu telefonul, pentru că m-a mâncat în cur să-mi vând aparatul acum doi ani, ce bou…!

[Ora 15.12] Aștept. În fața mea e o stradă pe care trec mașini. Foarte inteligent enunțul, da, știu.
Alte mașini.
Camioane, autobuze, troleibuze…
Aștept…
Să vedeți ce autobuze și troleibuze amărâte au aici în Chișinău! Drace, ți-e și frică să te urci, să nu cadă, dracului, sub tine.
Aștept.

[Ora 15.38] Ei bine, ura, căca-m-aș! A apărut și logistica… din depozitul din spate, situat la aproximativ 50 de metri. Să nu dai cu ceva după ei? Cică a durat mult până să facă hârtiile necesare…
Așadar, intru în
[Pauză de lucru]

[Ora 17.27 – pauză pe bune]
Oameni buni! Am asistat la cea mai tare fază de anul ăsta. Firma unde mă aflu are și un magazin de materiale de construcții și scule și am dat cu nasul pe-acolo să văd ce scule au. Printre clienți, un domn la vreo 45 de kilograme cu soția după el (sau în umbra ei, pentru că doamna trăgea pe puțin 110 în viu) umblau să aleagă o culoare pentru casă sau așa ceva. Dă domnul comandă pentru colorare la o găleată de ceva – un soi de gri-deschis, băieții i-o fac și, până să plătească omul, apare, maiestuoasă ca Titanicul, doamna. Se uită în găleată, se încruntă amarnic apoi se îndreaptă – ceea ce a dus-o mult deasupra domnului – apoi cască gura: “Măi buoule! Măi ghițălulie! (vițelule, cred, nota mea) Ci culuoari ai fîăcut aicia, măi buoule!? Ci ț-am zâs ieu sî faci, mîăi?? Ci???” Domnul, săracu’, făcuse o față de nu știai ce să faci, să râzi cu lacrimi sau să-l iei acasă. Tot magazinul era cu ochii pe ei, evident… Doamna: “Sîă faci ci ți-am zîs, auzi tu, mîăi??” după care a făcut stânga-mprejur și s-a deplasat măreț, cu turbulențe în siaj.
Domnul s-a apropiat de băiatul de la colorare și l-a rugat frumos să-i facă altă culoare, că le plătește pe-amândouă, dă o bere, dă și-un prânz, numai să plece cu culoarea pe care o dorea doamna, altfel nu mai doarme acasă… I-au făcut culoarea dorită…
Cele de mai sus s-au petrecut exact așa cum le-am descris, fără exagerări sau licențe artistice.
Am plecat înapoi la treabă, gândindu-mă că, dacă ar trebui să stau în casă cu una ca aia, poate doar amenințarea cu moartea m-ar ține lângă ea mai mult de cinci minute. Femeile trebuie tratate cu respect și deferență, într-adevăr, dar pe gorila aia cred că aș fi rupt vreun picior de pod, ceva. Ce l-o fi făcut pe amărâtul ăla să se însoare cu Miss Neanderthal, numai ăl de sus sau ăl de jos pot să știe.

[Pauză de lucru]
[Ora 19.01 – Gata pe azi, am ajuns înapoi la hotel…]
…unde prietena mea blondă care roșește repede nu mai e; a fost înlocuită de altcineva care e brunetă (carevasăzică, mai doarme și ea uneori).
O bere.
Ah, că mi-am adus aminte… știți cum sunt la noi semafoarele cu roșu înainte și intermitent pentru la dreapta; ei bine, ăștia aici au o săgeată verde lângă semafor (pictată pe o tablă) care ține loc de intermitentul de la noi. M-am prins abia azi, când m-am așezat ca un idiot pe banda 1 și unul din spate mă claxona furios. Am scos capul pe geam și l-am întrebat, frumos, ce pula mea claxonezi, bă, ca nebunu’, că e roșu. “Ie ruoșu înainti, măi!” a urlat și el și eu am zis scuză-mă, frate, idiotul sunt eu, mă dau la o parte. Și m-am dat. Așa că, țineți minte asta, dacă o să veniți pe-aici.
Femeile de-aici… ah, moldovencele! Nu mai zic nimic, că nu e cazul da’ ați prins ideea. Ce le-or da, frate, să mănânce de arată așa???
M-a întrebat un băiat de la firma unde-am fost “Cum ie Iohannis ăla al vuostru? Parie molcuț, așia…” la care eu i-am răspuns că mai bine nu întreba, frate, că dacă mă pornesc, nu mai termin.
Încă o bere.
Ce să vă mai zic… mai bine mă apuc să scriu altceva. Dacă-mi aduc aminte de ceva, revin aici.
[…]
Am comandat la masă cârnăciori vânătorești și puștoaica de la restaurant mi-a adus mici moldovenești. M-am uitat la ea, gândindu-mă cum naiba să abordez problema. “Cum te cheamă?” am întrebat-o. “Daniela,” zice ea. “Ei bine, Daniela, am comandat altceva decât ce mi-ai adus tu.” Bang, s-a schimbat la față. “Da…?” a îngăimat, cam pierită. “Mă tem că da,” zic. “Acuma, las-o cum a căzut,,,” “Ci-a cîzut?” M-am uitat atent la ea, să văd dacă face mișto de mine. Nu făcea. “Daniela,” zic, “ești o dulce și-o scumpă. Mâine seară încearcă să-mi aduci ce-o să comand, bine?” “Vă ruog sî mîă scuzați,” a zis, amărâtă. “Stai cuminte,” zic, “că nu-i o tragedie.”
O bere.
Mă duc sus.

20 iulie
Cobor să iau micul dejun, la 7.30. Aceeași Danielă de aseară, după ce îmi dă cafeaua, mă informează, cam încurcată că au o problemă (ha, mă și miram să nu!) și că micul dejun se servește de la 9.30. Pe bune, mă??? Păi, i-am spus, la 9.30 o să fiu plecat de-o oră jumate deja. În fine, ce naiba mă mai mir… hotel de 4 stele, frate. N-am mai zis nimic, mi-am băut cafeaua și m-am cărat la treabă. În spate, am auzit-o pe Daniela urându-mi o zi bună. I-am făcut cu mâna.

[Pauză de lucru]
[Ora 10.10 – pauză de pauză de lucru…]
… pentru că iar lipsește ceva și iar trebuie să aștept cine știe cât. Mă-ntreb când o să o iau înapoi spre casă în ritmul ăsta – sau dacă o s-o mai iau înapoi vreodată.
Am vorbit cu unii de-aici de modul în care privesc ei posibilitatea improbabilă a unirii cu România și am aflat că părerile sunt împărțite. Mulți consideră că România a lăsat Moldova de izbeliște și cam au resentimente față de noi; alții chiar ar vrea, în special tinerii care au avut ocazia să studieze în România. Legat de Transnistria, se tolerează reciproc – acuma, ce să facă, serios…
Mă gândeam cum ar fi să ne trezim cu Moldova ca parte a României și m-au cam trecut fiorii; dacă Germania Federală a avut probleme uriașe – din care unele persistă și azi – după ce a integrat Germania de Est, vă dați seama în ce rahat ar intra România, ai cărei conducători nu sunt în stare de nimic și așteaptă să vină sforarii ăia de la Bruxelles sau Washington să le spună ce-au de făcut. Brrr!
Ora 10.28 – în sfârșit, pot să mă apuc de treabă.
Ora 17.48 – am ajuns înapoi la hotel și mă tot gândesc, în timp ce scriu asta, dacă s-o iau la plimbare prin oraș dar norii sunt suficient de vineții și de cumulonimbus ca să mă îndoiesc că aș ajunge prea departe înainte să mă prindă ploaia. Poate mâine.

Ce-am observat la ăștia de-aici: dacă ești drăguț și finuț cu ei, devin brutali în conversație și comportament dar, cum începi să faci pe durul nițel, se moaie subit iar schimbarea e vizibilă. Au multe din ruși în ei…
Traficul în Chișinău – nu pot să nu revin la el – se desfășoară într-o lipsă de respect față de ceilalți care te umple de fiori. Pur și simplu îi doare-n cur. Trec de pe-o bandă pe alta forțat (care bandă, că n-au marcaje…) fără să se asigure așa că trebuie să fii cu ochii în patru în permanență. Prioritatea o are, de regulă, ăla cu mașina mai scumpă așa că orice gherțoi cu “meleu” sau X6 se bagă fără probleme iar ceilalți se grăbesc să-i facă loc. Nici măcar nu vreau să mă gândesc ce e în spatele genului ăstuia de comportament.
La un semafor, în fața mea a oprit unul cu un Passat de Ilfov și, brusc, bucățica mea de trafic s-a transformat radical așa că, pentru vreo patru kilometri, ăla și cu mine am mers, armonios, fiecare anticipând, firesc, intențiile celuilalt. Ne-am lăsat unul pe altul să trecem în câteva situații într-un mod care, pe mine unul, m-a relaxat total – probabil că și pe el, pentru că, înainte să intre la dreapta pe o străduță, mi-a făcut semn cu avariile de câteva ori… să nu mai aud că în București nu se circulă bine, mă!

O să pun partea asta pe blog urmând ca partea a doua și pozele să le urc de-acasă.
до свидания (la revedere, adică…)

Advertisements

3 thoughts on “Mолдавский дневник (1)

  1. 😀 da sfidania! Eu sint obisnuit mai mult cu gospodinii bulgari! Tare chestia cu ‘Moldova are viitor’ si ‘Mandru de Moldova’, seamana intru-citva cu “Romanii e destepti” si “Romania tara tuturor posibilitatilor” 😀
    Se pare ca noua romanilor ne place sa dorim ce ne lipseste mai mult, adica creierul si atasamentul fata de Patria Muma…. Dar cind un om nu se ma regaseste aici, nu mai are comun nimic cu “concetatenii” lui, este renegat si alungat din propria lui tara, de pe pamintul lui, nu prea-l mai trage ata sa se ma sinchiseasca de o mama denaturata….
    Aceeasi atitudine am adoptat si eu in privinta votului, ultima data cind am fost sa votez este la prima demitere a lui Base de Parlamentul nostru mereu degenerat, mereu delirant si fatis impotriva propriului norod….

    Liked by 1 person

  2. Ma induioseaza candoarea&naivitatea basarabenilor, precum si graiul cu ziceri curate. Poate or fi fost si romanii de aici candva asa. Desi țâfna lui Mitica a luat cam de multa vreme tot ce era de luat din curatenia inimii si a graiului.
    Mie imi plac foarti mult!

    Doamna maiestuaosa ca Titanicul, hm. A hi de neluat in casa, dar cu mult mai periculoasa o cobra intre tufisuri de viorele…

    Liked by 1 person

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s