Nu trăiți pe credit!

Ieri m-a sunat o domnișoară (hurrray!) de la bancă (meh…).
M-a sunat, așadar, domnișoara respectivă de la o maaare bancă, unde am avut eu un card de credit vreo 15 ani iar anul trecut l-am închis. Avea o voce… ah, vocea aceea, care te face  să te ridici din pat la două noaptea și s-o iei de nebun pe străzi… și m-a plesnit, grațios, cu niște oferte pe care, vorba lui Marlon Brando în “The Godfather”, you cannot refuze. Mai lipsea doar să mă roage să ne vedem la un suc, ceva…
Am refuzat. Și ofertele, și sucul… nu, că ăsta n-a fost decât în imaginația mea.
Am refuzat și m-am simțit minunat când am făcut-o. Să vă spun de ce.

Ceea ce o să vă spun, o fac din postura omului care a trecut prin situația de a avea mai multe credite deschise la bancă: pentru amenajarea casei (care arăta mai rău ca o speluncă din Calcutta atunci când am cumpărat-o), pentru mobilă plus un card de credit pe care l-am ținut doar așa, ca să fie acolo. În fiecare lună, o parte consistentă din salariu se ducea la bancă – deh, îmi asumasem creditele, n-aveam decât să le plătesc.
Anul trecut, prin noiembrie, m-a pocnit o revelație și m-am hotărât, brusc, să termin cu banca. Am luat cu împrumut de la un prieten o sumă consistentă, cu care am închis tot ceea ce mai aveam la bancă (inclusiv cardul de credit) apoi, după ce am strâns tare din dinți vreo șase luni, timp în care am returnat suma împrumutată, m-am trezit cu libertatea de a nu mă mai gândi că trebuie să “plătesc banca”.
Tipa de la bancă m-a tot îmbiat cu oferte de genul “mai luați un card de la noi, poate vi se strică telefonul, poate vreți un televizor nou, poate vreți să vă cumpărați ceva și nu mai doriți să așteptați” iar eu am realizat, brusc, că: dacă mi se strică telefonul, mă doare-n cot, că mai am vreo trei ciurucuri pe-acasă care încă merg; că e absolut imposibil să-mi iau un televizor nou pentru că oricum, și pe ăsta pe care-l am s-a pus praf de-un deget (am uitat, mă, să șterg prafu’ când am făcut curat…) și că, în general vorbind, nu mă agit să-mi cumpăr nimic “fancy”… poate cu excepția unui alt calculator, dar la ăsta mă gândesc de vreo doi ani și nu mă îndur… merge quad-ul meu ca motorul de Scania în sarcină, frate…

În fine… nu prea știu ce naiba mi-a venit cu toată teoria asta; probabil că, din cauza faptului că aștept haleala la Fălticeni (la Iristar, ăia de care v-am mai spus) trebuie să vorbesc cu cineva și cu cine naiba s-o fac, dacă nu cu voi? Plus cele 3 beri pe care le-am ras, ca să mă curăț pe interior de praful de pe drum…
Ideea, măi fraților, pe care am desprins-o din toată povestea asta, e următoarea: dacă nu v-ați împrumutat la bancă pentru o casă a voastră – singurul lucru care contează, la urma urmei – chinuiți-vă pentru ca, niciodată, niciodată, să nu trăiți pe credit. Atunci când tragi linie, nu merită, pentru că veți plăti cel puțin dublu valoarea a ceea ce v-ați cumpărat, să știți.
Pe de altă parte, sentimentul acela că nu ești dator nimănui, nicăieri, e ceva absolut unic, mai ales după ce ai încercat și varianta cealaltă, ca mine. Nu e vorba neapărat de suma în sine, pentru că asta poate fi mai mare sau mai mică; e vorba de a trăi liber, într-o lume în care mulți, prea mulți oameni își trăiesc viața pe credit – munca lor, eforturile lor, se duc la bancă. Iar banca întotdeauna câștigă. Fără excepție.
Zero datorii, zero stress – trăiești așa cum îți permiți, dar liniștea interioară e cea care contează cel mai mult, la urma urmei…

Advertisements

5 thoughts on “Nu trăiți pe credit!

  1. NU merita inlocuit pina nu este o shimbare de substanta. Un upgrade oricind este binevenit insa! au mai scazut si preturile la SSD-uri, memoriile inca DDR3, sint destul de ieftine, poate si un upgrade la placa de baza ceea ce inseamna aproape un calculator nou!

    Like

    • Asta e ideea. Acum am un quad Q9400 la 2.66 pe care l-am dus în 3 şi, cu cei 8 Gb de RAM pe o placă Asus, merge de rupe pământul – la ce-am eu nevoie, adică ceva grafică 3D, ceva procesare video-audio şi jocuri gen Dead Island (hehe!) aşa că nu mă îndur să-l dau deoparte.
      Oricum, dacă aş face-o, mai jos de I7 n-aş merge dar, cum o placă video corespunzătoare mă duce undeva între 800 şi 1000 de lei, parcă am aşa, o reţinere… 🙂

      Liked by 1 person

  2. eu am luat un A10 numai pentru economia de energie pentru GPU dedicat. oricum, sint mai “retro” 😀 am luat o placa grafica nvidia Ge Force 9800GT cu o luna inainte de-a fi scoase de pe piata numai pentru procesorul grafic Nvidia 8800, o folosesc doar cin am neaparata nevoie, consuma mai mult decit calculatorul si monitorul la un loc, la un X2, cu 2 GPU nici nu m-as fi gindit vreodata! Poate sa iau o placa AMD pentru a o cupla cu cea din CPU/GPU.
    La fel si la jocuri, am terminat cu FPS-urile de pe vremea MDK2, ALIENS VS. PREDATOR 2, RED FACTION, QUAKE ARENA, ETC. Acum sint pe STRATEGIE, SI AIA DE PE VREMURIOLE TRECUTE, BLACK AND WHITE, COSSACK, etc. Am incercat sa vad cum sint noile jocuri… nu ma leaga nimic de ele!

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s