Banshee Chapter

Hai să vă mai spun una, că tot am de așteptat oleacă (na, dialectul local…)
Am avut azi noapte un vis în care, într-o secvență pe care mi-o amintesc cu precizie, o femeie își mătura propria umbră și, în altă secvență, am visat un orologiu dintr-un turn gotic, fără limbi (adică doar cadranul, mă… numa’ la prostii vă gândiți…).
Orologiul ăla îl visez de când eram copil, naiba știe ce procese mentale dubioase rulez atunci când dorm. În fine…
Pe drum spre Fălticeni am auzit, în repetate rânduri, pe stație, o voce care vorbea în rusă; aceeași voce de femeie pe care o aud întotdeauna de la Bacău încoace. Am mai întrebat colegii pe stație ce naiba e aia dar nici unul nu știa, deși o auzeau toți.
Fiind cu gândurile într-o zonă destul de obscură, după visul de azi noapte (în care mai apărea și o pisică cu urechi mari ieșind dintr-un motor (!!!) vocea aia în rusă mi-a adus aminte de un film pe care l-am văzut cu ani în urmă și care mi-a produs o impresie atât de puternică încât, de câte ori îmi aduc aminte de el, mi se face pielea de găină. Filmul se numește “Banshee Chapter” și sfatul meu e să-l vedeți, chiar dacă nu sunteți fani ai genului horror.
De fapt, filmul impresionează mai ales prin ceea ce nu arată.
Faceți rost de el: cumpărați-l, furați-l, faceți cumva să-l vedeți pentru că merită.
E un film mult subestimat – în condițiile în care genul horror pentru mulțime se rezumă la mult sânge, urlete animalice și coloană sonoră sumbră. “Banshee Chapter” nu face asta; scenele sunt suficient de subtile pentru a pătrunde undeva, în subconștient și a-ți înnoda neuronii până la momentul în care, dacă te bate cineva pe umăr, sări până-n tavan.
Căutați-l. Merită.

Advertisements

6 thoughts on “Banshee Chapter

  1. Am incercat sa-l privesc, cu stoicism am indurat un sfert, apoi gindind ca trebuie sa urmeze si ceva notabil, inca un sfert, si cu toate eforturile mele, rabdarea mi s-a terminat! N-am inteles nimic din filmul asta, mi s-a parut una din marile porcarii pe care m-am straduit sa le vad… iertare, asa e ce am simtit eu, fiecare are probabil un mod de-a aborda lucrurile, fiecare priveste un film, citeste o carte, prin prisma gindirii lui, formatiei, aptitudinilor, ideii lui despre estetic, frumos, etc….

    Liked by 1 person

    • 😀 Da, am mai auzit asta… Pe mine m-a fascinat în primul rând prin subiect (sunt extraordinar de interesat de tot ceea ce are legătură cu mentalul, manipularea acestuia și acel misterios ceva care ne face să gândim diferit) iar intriga și personajele le consider ca fiind ceva altfel față de orice altceva iar dacă adaugi la asta și posibilitatea existenței altor planuri, nu atât dimensionale, cât psihice…
      Cunoști, desigur, acel “dacă privești în abis, atunci abisul va privi în tine”. Nietzche a avut dreptate, măcar în sens metafizic și de ani de zile mă străduiesc să interpretez ce a vrut să spună cu asta – nu în sensul pe care îl dau psihologii ci într-un sens mai profund, ceva situat undeva la nivelul cel mai adânc al subconștientului.
      … sau poate, pur și simplu, sunt țăcănit și nu-mi dau seama, dracu’ știe…

      Liked by 1 person

      • Nieszche este foarte mult interpretat, cel mai mult intr-un modd gresit, intentionat gresit si poate si mai mult condamnat, pe nedrept ! Este chiar un personaj, zice el mare psiholog, de renume mondial, englez, de origine evreu, care se straduieste in pustiu sa-l transforme in pacient de Ospiciu, “Plinsul lui Nieszche” si inca citeva fituici manipulatoare scrise de el, dar care pentru orice om care l-a citit pe Nieszche, sint de tot risul-plinsul! Cel mai usor este sa dai intr-un mort, morrti nu pot riposta, mortii nu musca! Sigur, privind in abisul fiintei omenesti, abisul te cuprinde! Nu a simtit sa experimentat numai el asta… Toti cei care au cautat abisurile omenesti au fost cuprinsi si inghititi de abisul fiintei din noi…. Cioran, ultimul mare pesimist spunea in mod sublim, “Nu-i bine pentru om sa-si aminteasca in fiecare clipa ca este om. E rau fie si numai sa se aplece asupra-si; dar este si mai rau sa se aplece asupra speciei cu zelul unui obsedat, dind astfel mizeriilor arbitrare ale introinspectiei un fundament obiectiv si o justificare filozofica. Atita vreme cit iti macini propriul Eu, poti crede ca cedezi unui capriciu; dar de indata ce toate Eu-rile devin centrul unei interminabile rumigatii, regasesti pe cale ocolita neajunsurile generalizate ale propriei conditii , propriul accident inaltat la rangul de norma, de caz universal. Clarvazator si smintit, nu-si are asemanarea, adevarata lovitura data legilor naturii, aparitia lui a fost cu totul imprevizibila. Sa fi fost oare necesar, el care sub raport moral este mai diform decit erau sub aspect fizic, dinozaurii?”

        Liked by 1 person

  2. PS daunazi vorbeam cu prietenul Florin de filmul Troia, apoi de Gladiator, pe mine m-au marcat pasajele cu Priam (Peter O’Toole) si Marcus Aurelius, cind acesta se intreaba”Oare cum ma va vedea posteritatea, ca Imparat, Cuceritor, Filozof?” si cind atrage atentia asupra lipsei de moralitate la Comodus, un fiu pe care nu-l putea sa ajunga la conducerea Romei… el a “scapat” aceste faze, dar a vazut altele, care pe mine nu m-au marcat…

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s