Vrei drepturi?? Jos de pe prici, să ţi le dau!

Cât mă aflu la volan pe raza de 40 de kilometri în jurul Bucureştiului, ascult Realitatea FM. Dincolo de calupurile IMENSE de publicitate, care mă scot din sărite, îmi place – cu rare excepţii – modul în care jurnaliştii de-acolo tratează subiectele curente. Cu rare excepţii, adică unii reuşesc, în anumite momente, să gafeze monumental dar, până la urmă, să fim serioşi, i se întâmplă oricui.
Una din excepţiile la care fac referire mai sus este cea legată de emisiunea Laviniei Şandru, “Deschide lumea” care, în ultimele câteva ediţii a abordat subiectul condiţiilor din penitenciarele româneşti. Doamna Şandru, o femeie foarte distinsă, de altfel, se referă la condiţiile în care trăiesc deţinuţii din penitenciarele româneşti şi o face, după mine, într-un mod mult prea lacrimogen pentru subiectul în cauză. Minute în şir, dumneaei deplânge suferinţele celor condamnaţi la detenţie, aducând chiar mărturii scrise asupra chinurilor vieţii în celulă. În frig iarna, pe caniculă vara, fără asistenţă medicală, supuşi intimidării şi ameninţărilor din partea lucrătorilor din penitenciare, nebăgaţi în seamă atunci când se află în suferinţă – deţinuţii din România sunt, după doamna Şandru, o categorie socială îngrozitor de defavorizată, discriminată şi chinuită. Ne mai prezintă dumneaei şi câteva cazuri în care deţinuţii au murit chiar, din cauza unor complicaţii medicale apărute în urma neacordării la timp a asistenţei de specialitate.
Fără a comenta nici unul din cazurile aduse pe tapet de doamna Lavinia Şandru, nu pot să mă abţin să nu comentez asupra unor aspecte trecute cu vederea cu argumentul că, citez din memorie “deţinuţii sunt şi ei oameni; în România, pedeapsa cu moartea a fost abolită iar condamnaţii trebuie ca, după executarea pedepsei, să se întoarcă printre noi, să se întoarcă la familiile lor, să fie reintegraţi în societate.”

Bun.
Când aud expresia “drepturile omului”, devin, brusc, foarte atent pentru că, în jumătate din cazuri, aceasta se referă la ţiganii din România atât de – vai! – discriminaţi şi chinuiţi încât nu pot să se integreze în societate (în traducere: să meargă la muncă) şi încearcă, din răsputeri, să se integreze în Franţa, Germania, Norvegia, Italia prin furt, tâlhării, violuri şi, nu în ultimul rând, prin aşezarea propriilor copii în stradă pentru a cerşi. Să mă ierte ONG-urile iubitoare de ţigani, dar nu reuşesc să înţeleg rolul lor concret în toată situaţia asta iar faptul că atunci când un ţigan reuşeşte, totuşi, profesional, e glorificat în presa scrisă ca a opta minune a lumii demonstrează că ONG-urile respective sunt degeaba – asta dacă nu ţinem cont de sumele consistente răşluite de reprezentanţii acestora.
Am deviat de la subiectul iniţial, ştiu, şi revin, după o ultimă precizare pentru toţi cei care se preocupă de etnia respectivă: numele reprezentanţilor acestei etnii este ŢIGANI şi nu ROMI (sau RROMI) pentru că NU au nici o legătură cu România iar apelativul ultim nu a făcut decât să asocieze numele României cu aceştia – de parcă doar asta mai lipsea!

Revenind la doamna Lavinia Şandru şi la emisiunea domniei-sale, “Deschide lumea” (şi nu “la a sa emisiune”, formulă tot mai utilizată dar asta n-o face mai puţin cretină, vezi “ai săi copii”, “a sa soţie” ş.a.m.d.) am ascultat seria respectivă cu eforturi chinuitoare de a rămâne cu pulsul în zona normală. A milita cu atâta obstinaţie pentru drepturile deţinuţilor, a-i deplânge pentru că trăiesc în nişte condiţii diferite de cele de acasă, folosind nişte cazuri dramatice, e adevărat, pentru a desena un peisaj apocaliptic în care deţinutul este, de fapt, o victimă – asta nu mi se pare deloc în regulă.
E adevărat, deţinutul are drepturi – dar cine-i dă dreptul să încalce legea, în detrimentul victimelor sale? M-am cam săturat să tot aud ce rău o duc cei condamnaţi la pedepse privative de libertate, atâta timp cât au făcut tot ce au putut pentru a ajunge acolo. Faptul că au furat, au jefuit, au tâlhărit, au violat, au ucis, nu reprezintă un paşaport pentru o viaţă în care singurul impediment îl constituie gratiile de la ferestre sau priciurile de 80 de centimetri lăţime. Dacă ei au drepturi, eu, ca cetăţean, nu am dreptul să trăiesc în siguranţă, fără teama că, într-o noapte, mă pot trezi cu vreun levier în cap?
Se referea doamna Şandru, la un moment dat, la un deţinut care ispăşea – dacă reţin corect – 4 ani pentru o infracţiune economică, cu cuvintele, citez, din nou, din memorie “omul acela nu a dat în cap, nu a ucis” – OK, şi? De ce trebuie ca infracţiunile economice să aibă ca rezultat un regim de detenţie semi-deschis, cum era cazul persoanei respective? Faptul că furi cu factura sau furi din buzunare sau din case – tot furt e; ba e chiar mai grav, pentru că victimele sunt mai multe. Când furi cu factura şi chitanţierul, când furi TVA-ul, furi de la cei care, prin muncă, au făcut posibilă existenţa sumelor pe care tu ţi le însuşeşti ilegal aşa că, dacă unuia care tâlhăreşte o bătrână i-aş da 25 de ani, pe unul din ăsta cu “guler alb” l-aş încălţa cu 50 de ani.
Mori de cald vara sau de frig iarna în celulă? Păi, în multe stabilimente pentru bătrâni sau copii abandonaţi e la fel, şi ăia nu sunt condamnaţi pentru ceva.
Nu ţi se oferă pe loc asistenţă medicală atunci când te simţi rău? Păi, sunt mii şi mii şi mii de români care n-au acces la servicii medicale, pentru că n-au banii necesari, şi ăia nu sunt condamnaţi la nimic.
Nu-ţi place mâncarea de puşcărie? Păi, sunt mii şi mii şi mii de săraci în România care abia îşi duc zilele şi mănâncă te miri ce iar copiii lor cred că o bomboană e o specie de extraterestru, iar ăia n-au făcut nimic cotrar legilor, ca să merite asta.
Vrei regim semi-deschis? Da’ ce, crezi că eşti în vilegiatură la băi? Vizite conjugale? Pachete de-acasă? Televizor, calculator, bibliotecă… despre ce vorbim aici, despre PUŞCĂRIE sau şcoală de corecţie pentru minori?
Singurul lucru în privinţa căruia sunt de acord cu doamna Lavinia Şandru este că deţinuţii trebuie scoşi la muncă, dar nu la confecţionat numere de înmatriculare, nu… la sapă, lopată, târnăcop şi târn. Să muncească, dar nu ca un privilegiu, ci ca o obligaţie iar îndeplinirea normei să fie criteriul după care li se vor acorda mici privilegii, de tipul “o bucăţică de carne în ciorbă” sau “încă o pătură iarna” sau “cinci minute în plus la duş” – nu altceva.
Faptul că lucrătorii din penitenciare îi tratează dur e unul din riscurile asumate atunci când s-au hotărât să încalce legea – repet: SĂ ÎNCALCE LEGEA – şi să se auto-excludă, astfel, din societate.
Nu-mi mai vorbiţi de drepturile deţinuţilor prin prisma Drepturilor Omului – acestea din urmă se referă la tine, la mine, la noi, cei care trăim conform unor norme de civilizaţie, legalitate şi bun simţ. Drepturile deţinuţilor ar trebui să se rezume la “execută-ţi pedeapsa, taci din gură, nu te abate de la linia galbenă iar dacă, după ce te liberezi, calci pe bec măcar un milimetru, intri din nou, pentru 150 de ani, fără eliberare condiţionată”.
“Eliberare condiţionată” – ce-i aia?? Păi, judecătorul, când te-a condamnat la 15 ani de detenţie, a făcut-o proporţional cu fapta pe care ai comis-o; eliberarea condiţionată este, de fapt, o contrazicere pe faţă a unei hotărâri judecătoreşti definitive – păi, dacă e definitivă, atunci nu poate fi schimbată, nu? Ce-i aiureala asta cu “eliberarea condiţionată”??

Am anexat aici câteva poze – nu că ar fi neapărată nevoie dar, ca exerciţiu, priviţi-le, comparaţi-le şi gândiţi-vă la faptul că “deţinuţii au şi ei drepturi”.

P.S. Un “reminder” amical pentru jurnaliştii zilelor noastre: formula “datorită” se utilizează atunci când avem o conotaţie pozitivă iar “din cauza”, atunci când conotaţia este negativă. Astfel: “maşina a ieşit de pe carosabil din cauza neadaptării vitezei la condiţiile meteo dar accidentul a fost evitat datorită prezenţei de spirit a şoferului, care a reuşit să evite copacul.”
E clar?

P.P.S. Fotografiile de mai sus le-am luat de pe net, în viteză, din diverse surse. Dacă autorii consideră că am greşit publicându-le, îi rog să mă contacteze şi le voi scoate imediat. Cu mulţumiri.

Advertisements

5 thoughts on “Vrei drepturi?? Jos de pe prici, să ţi le dau!

  1. E o prostie in rindul jurnalistilor astia, prezentatori de stiri si ce vor mai fi… cind o lua-o unul aiurea, cind va schimba accentul normal al cuvintelor, folosind un accent artificial si fals, cind va folosi aiurea cuvinte, se gramadesc toti sa-l imiteca maimutele…. Despre stimabila Lavinia Sanderru, fina nestimabilului Guse exjurnalist de Cluj, exsindicalist, exsecretar general al psd, ex, ex, ex…., actualmente mare patron de televiziuni cu concursul acelorasi sprijinitori ai trustului comercial Ghita, mare guru de Romanica, etc. etc. etc.a incercat din puteri sa urmeze cariera meteorica a nasului si prin urmare la- urmat in toate esecurile sale, sau cum spuneai, “ale nasului sau”…

    Like

  2. Nu am un deosebit respect pentru tagma asta, a jurnaliştilor de azi, mai ales că am fost şi eu în branşă cu ceva ani în urmă; avantajul meu a fost că am învăţat de la unii foarte buni. Din ce continui să observ, prea mulţi dintre cei de azi confundă jurnalismul cu senzaţionalismul, redarea coerentă a mesajului cu gâfâieli şi înghiţit în sec. La televizor nu mă uit dar, din ceea ce ascult pe la radio sau citesc pe Internet pot să constat că, în România, jurnalismul a murit odată cu presa scrisă – pe hârtie, adică. Ori sunt la fel de expresivi ca un panou de gard – în topul ăstora conduc, după mine, cei de România Actualităţi – ori au senzaţia că jurnalism înseamnă echivalentul unei cuşti cu maimuţe excitate, unde aia care zbiară mai patetic are câştig de cauză.
    Pe cei de la Realitatea îi apreciez, în primul rând, pentru că îi folosesc pe politicienii români ca sac de box fără nici o problemă; în al doilea rând, pentru felul în care nu sunt de acord cu nimic din prima şi încearcă să găsească un substrat “ocult” cam în orice vine de la clasa cea politică românească. După cum, probabil, ai remarcat deja, îi urăsc pe politicieni în general şi pe cei români în special – suficient de tare ca să le doresc un sfârşit lent şi dureros fiecăruia dintre ei iar atunci când îi văd băgaţi în corzi – fie şi la nivel declarativ – mă cuprinde, aşa, o satisfacţie răutăcioasă care-mi stimulează glanda pituitară şi hipotalamusul să producă valuri de endorfine.
    Cît despre relaţiile de rudenie sau de altă natură ale lui Guşă, Ghiţă, Şandru şi alţii, I don’t give a flying fuck, să mă ierţi… priceperea mea în ale politichiei se rezumă la a-i înjura pe toţi, fără discriminare – vorba aia, “kill them all and let God sort them out”. 😉

    Like

  3. Inca nu am ajuns la mijlocul textului, dar trebuie sa ma opresc pentru o burta de ras, chiar daca e scoasa rau din context.
    Stii momentul ala cand conduci pe centura intr-o Corsa, ori in alta mini-masina si se lipeste de tine un tir cat rata de la banca, de auzi soarecii cu sar chitaind inspaimantati din masina (abandon ship, abandon ship)? Terifiat, te uiti in oglinda laterala, ca in retrovizor vezi fix bara camionului) si vezi unu’ rosu isteric, virand lejer spre apoplexie, masele scrasnind, cu amoc in priviri. Si te intrebi ce dracu’ i-a facut viata omului de l-a transformat in fiara scapata din infern clocotit si pun pariu cu tine, bani buni contra scobitori folosite ca nu ti-ar da prin cap. Omul o asculta pe Lavinia Sandru!! :-)))))))

    Liked by 1 person

  4. Bai, eu zilele astea am auzit o poveste care mi-a intors matele pe dos de cati nervi mi-am facut. Un pui de bacauan, 16 ani prea mult in lume, se trezeste ca un pisoi mare cat o doza de bere, cu tot cu coada, îi taie calea, asa ca el cade de pe bicicleta. Se ridica si prinde pisica, o ia de coada, da cu ea de pamant si sare pe ea si o face terci cu pār. Brav reprezentant al speciei umane.
    Lumea se alerteaza, politia se sesizeaza (uimitor), se pune problema de puscarie. Bietul copilas, coplesit, semneaza o hartie ca accepta consiliere psihologica o vreme, sa nu intre la mititica si sa ramana cu cazierul nemanjit, ar putea sa-i cauzeze la viitor.
    Si semenii lui sar sa il apere, ca merita reintegrat in societate, ca e urat ce a facut, dar nici cat sa calci pe corola de minuni pe care ar putea-o cladi loaza asta.
    Stii ceva? Apa marii avea ieri 17 grade si nu vad de ce azi ar fi prea diferita. Ma duc sa ma racoresc…

    Liked by 1 person

    • Pentru că am o adevărată slăbiciune pentru feline, nici nu încerc să-mi imaginez scena (prea târziu, s-a comis în timpul necesar pentru a scrie rândurile precedente) dar, ia adu-ți aminte de Văleni și de spurcații ăia care, după ce au comis un viol cu lipsire de libertate, s-au trezit apărați de comunitatea în care vegetau iar victima a fost blamată pentru că, citez, “oricum nu era fată cuminte”… Ce naiba să mai zici? Ideea ta cu răcoritu’ în apă de 17 grade e bună. Ce lume!

      Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s