Ce mai salvăm azi?

Am văzut astăzi, la noi pe stradă, un Logan inscripţionat cu “Salvaţi copiii” pe uşă şi, cum nu ştiam de ce sau de cine să mă leg, a fost numa’ bine că mi-a dat idei.
Aşadar, cum spuneam în titlu, ce mai salvăm azi?

De-a lungul istoriei noastre post-1989, am învăţat, printre multe alte tâmpenii, şi faptul că a salva ceva, indiferent ce, dă bine la public dacă e mediatizat cum trebuie (adică, cum ar veni, dacă ăia care salvează au cârlig la sau umbră lungă prin diversele instituţii media de care se folosesc pentru a face public mesajul cu salvarea). Salvaţi Roşia Montană, salvaţi copiii, salvaţi noii-născuţi, salvaţi Piaţa Matache, salvaţi satele româneşti, salvaţi câinii vagabonzi, salvaţi-l pe Ionuţ, pe Gigel, pe nea’ Mitică şi pe Liviu Dragnea de pârnaie, mesajele astea cu salvarea s-au înmulţit aproape la fel de rapid ca şi farmaciile sau magazinele MegaImage.

Cea mai de căcat salvare mi se pare aia cu noii-născuţi şi cu copiii, pentru că atinge ceva pentru care împuţitul ăsta de Stat Român, toţi împuţiţii de politicieni, in corpore, de la ăl mai mare până la ăl mai mic, ar trebui să se târască în genunchi şi să ia chiar şi muie pe bani, adică să facă absolut orice efort imaginabil pentru a nu lăsa la mila publică dotările maternităţilor, grădiniţelor, şcolilor sau orfelinatelor. Aud pe la radio, din când în când, un spot pe nişte acorduri de violoncel pe lângă care marşul funebru al lui Chopin e disco curat, frate! în care o voce tristă ne explică de ce ar trebui să donăm bani pentru ca nou-născuţii să nu mai moară în maternităţi din lipsă de incubatoare şi/sau echipament medical şi, de fiecare dată când aud asta, mă cuprinde o furie paroxistică la adresa nemernicilor ălora graşi care se dau politicieni români, care îşi trimit copiii să înveţe pe la Oxford sau mai ştiu eu pe unde, care îşi tratează bătăturile la cur la AKH în Viena şi care, dacă îi întrebi de ce pula mea dotările din maternităţile publice sunt la nivelul anilor ’80, dau din umerii ăia dolofani şi răspund că banii sunt prea puţini pentru a ridica sistemul public de sănătate din România la un nivel peste, măcar, al Ghanei.
Acuma, na, până şi eu înţeleg că România e o ţară săracă (???), ce nu-şi (mai) permite dispensare în orice căcăcios de sat rupt de lume (???) şi că preţul vieţii unui nou-născut prematur e mult mai mic decât indemnzaţiile sau pensiile speciale ale iluştrilor aleşi ai poporului dar, totuşi, dă-o-n pizda mă-sii, frate, să-ţi moară copii în maternităţile publice şi pe tine nici în pulă să nu te doară şi să fii împăcat cu ideea că toate astea se vor rezolva prin apeluri sumbre la mila publică, adică prin cerşetorie… băi, chiar că trebuie să fii complet degenerat pentru asta. Ceea ce politicienii români chiar şi sunt – nişte degeneraţi, nu doar moralmente ci şi genetic; e de-ajuns să le vezi mutrele ca să-ţi dai seama că moştenirea lor genetică e extrem de săracă. Cum dracu’ a ajuns ţara asta să pună în capu’ la masă nişte creaturi cu un fond genetic aşa de sărăcăcios, nu ştiu.

Schimbând puţin registrul, o să trec la alt aspect. Fac o paranteză: cu ceva timp în urmă, am avut nevoie de o adeverinţă medicală şi cum nu m-am ostenit să o iau pe bune, m-a prins ultima zi fără ea. Ce să fac, ce să fac… am luat-o la galop spre una din marile instituţii medicale private, pentru a încerca să iau adeverinţa aia pe naşpa. Am rămas cu gura căscată de ce organizare, ordine, curăţenie au ăia pe-acolo… puţea a bani, pur şi simplu. Peste tot monitoare, revistuţe, fotolii, lux, nenică, să tot stai acolo. Asistentele alea sau ce naiba erau m-au dat pe spate, cred că una din probele pentru angajare fusese defilarea în costum de baie… mă rog, înţelegeţi ideea. Am luat adeverinţa aia după ce o doctoriţă m-a întrebat dacă sunt sănătos iar eu i-am răspuns că nu, doamnă, sunt diliu cu acte în regulă! ceea ce i-a provocat un zâmbet vag în colţul gurii şi o parafă energică pe adeverinţa mea. M-am cărat, după ce am plătit 180 de lei – cam mult pentru o adeverinţă medicală, după mine dar, având în vedere că o luasem pe naşpa, ar fi fost aiurea să mai am şi pretenţii, închid paranteza.
Ce voiam să zic, de fapt: decalajul dintre instituţiile medicale private şi cele de stat e enorm ceea ce mi se pare, pentru România, dramatic în cel mai bun caz. Într-un loc trebuie să vii cu vata şi spirtul de-acasă şi să-i sufli oxigen cu compresorul de roţi ăluia mic născut prematur şi să-l rogi pe un Dumnezeu cam îndoielnic ca ăla micu’ să nu moară, în alt loc te pupă ăia şi-n cur cu program, de trei ori pe zi… dacă ai bani. Dacă n-ai, du-te, bă, dracului, la spitalul de stat…

Acuma, eu ştiu că tinerii medici depun un jurământ – hai, nu râdeţi că râd şi eu – prin care se obligă să preţuiască viaţa şi alte asemenea căcaturi. Dacă instituţiile alea medicale private sunt aşa de preocupate de sănătatea oamenilor, de ce naiba nu donează ceva din profit instituţiilor medicale de stat, pentru ca şi alea, la rândul lor, să poată lupta pentru viaţa unor fiinţe urlătoare de numai o zi, care n-au nici o vină că părinţii ăia idioţi şi săraci n-au făcut sex protejat? Sau există concurenţă şi în domeniul ăsta, al apărării dreptului la viaţă? De-aia se apelează la cerşetorie pentru a dota maternităţile de stat cu incubatoare, pentru că profitul e cel care, de fapt, contează?
Aş vrea să văd o mamă căreia i-a murit copilul născut prematur într-o maternitate de stat de prin Vaslui sau Teleorman dojenită de fariseii ăia de la marile “hiperclinici” private: “vedeţi, doamnă, dacă aţi fi născut la noi, nu v-ar fi murit copilul. Ah, n-aveţi bani… ne pare rău, doamnă, noi nu facem acte de caritate, înţelegeţi, nu-i aşa?”

Advertisements

2 thoughts on “Ce mai salvăm azi?

  1. Pun prinsoare ca acea clinica privata aera a medicilor de la spitalul de stat de alaturi, care pentru toate analizele si adeverintele trimiteau pacientii… acolo! pentru a incasa lovelele fraierilor din ROManica, nu de alta, dar sistemul medical sau cum naiba s-o numi, de stat este la pamint! Numai salariile lor inghit intreaga alocatie a Statului ROMan, astfel incit nu mai ramine niciun creitar pentru medicamente, aparatura, tehnica medicala… Aparate de sute de milioane de euroi, desi perfect functionale, sint numai bune de aruncat la gunoi, pentru ca nu le foloseste nimeni, altfel Clinica particulara ar da faliment!

    Liked by 1 person

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s