De ce nu mi-aş lua o amantă

mistressAm un prieten puţin cam bou – i-am şi spus-o, dar el nu s-a supărat ci doar a râs. Realitatea e că, dacă stai s-o asculţi pe nevastă-sa (fată de treabă, de altfel) noi toţi nu suntem decât nişte boi nesimţiţi, cu bale la gură, care-şi aruncă şosetele murdare cum ni se năzare, una pe lampă şi alta în farfuria cu ciorbă. Mă rog… chestie de optică.
Pe lângă nevastă şi copil (cin’ te-a pus, mă!?), prietenul meu are şi o amantă, de care ştim cu toţii în grupul nostru şi cu care dumnealui îşi condimentează existenţa. Problema e că, mai acu’ vreo săptămână, i-a prins nevastă-sa ca pe doi adolescenţi cu coşuri pe meclă, ţinându-se de mânuţe prin parc (!!) iar reacţia cucoanei a fost, după spusele inculpatului, “cam naşpa”. Serios, mă…?


Oricum, ideea e că amicului i-a cam pierit rânjetul de pe moacă, stă cu un picior în pragul divorţului şi cu o mână înfiptă adânc de tot în buzunarul ăla pentru pensie alimentară. Acuma, na, e nasol, da’ au mai trecut şi alţii prin asta şi au supravieţuit, nu asta-i problema. Problema e, de fapt, o întrebare mai mult sau mai puţin retorică: până unde crezi că poţi împinge, mă, limita personală a tâmpeniei fără ca, în cele din urmă, să cazi într-un rahat cât toate zilele? Cum să te plimbi cu amanta printr-un parc situat la mai puţin de trei sute de kilometri de căminul conjugal? Da’ până la urmă, la ce dracu’ îţi trebuia amantă, berbecule? Ca să-ţi complici existenţa până la momentul în care ajungi să te smiorcăi deasupra draftului de bere? I-am spus toate astea amicului, şi multe altele pe deasupra – nu numai eu, ci şi alţii care erau pe-acolo. În cele din urmă, aşa cum se întâmplă cu noi, boii nesimţiţi, după ce am ras vreo patru beri, am început să devenim filozofi şi să despicăm firul în patru – şi le-am promis amicilor că o să scriu pe blog despre subiectul ăsta.

Aşadar, amanta: ce este şi ce vrea ea?
Dacă ar fi să exprim conceptul în doar câteva cuvinte, aş zice aşa: amanta e tot ceea ce nu e nevasta; amanta e “celălalt sfert al celeilalte jumătăţi”; amanta e ligheanul cu apă aruncat în toaletă atunci când ceea ce ai făcut acolo nu pleacă doar cu apa din rezervor; amanta e perechea de ciorapi găuriţi cu care te încalţi dimineaţa în viteză după ce constaţi că TOŢI ciorapii tăi buni sunt în maşina de spălat; amanta e cămaşa ciufulită pe care o întinzi sub saltea înainte să te culci, sperând să se calce peste noapte; amanta e ultima ta conservă de peşte, cu gust dubios şi o înfăţişare de-a dreptul sinistră, pe care o mănânci la ladă, în parcare, şi mai ai 75 de kilometri până la prima cârciumă dar nu te lasă tahogaful să pleci… amanta e, aşadar, un substitut de ceva care-ţi creează un oarecare confort punctual, te scoate din rahat într-un anumit moment, pentru o scurtă perioadă de timp.
Acuma, de ce nu mi-aş lua niciodată o amantă, chiar dacă s-ar tîrî aia pe coate şi genunchi pe preşul de la uşă? N-o să pun în discuţie argumentele etice sau morale pentru că nu e treaba mea ci o să abordez lucrurile din punctul strict de vedere al unui bou nesimţit, cu bale la gură.

1. Nu mi-aş lua amantă pentru că mi-e lene.
Ia gândiţi-vă, câte eforturi, să le mulţumeşti pe amândouă, să cheltuieşti cu amândouă, să fii fresh cu amândouă, să le pupi în cur pe amândouă, să fii tot timpul în alertă la ce minciuni spui, să te scapi pe tine atunci când, fiind cu una din ele, vezi în faţă o rochie pe care o cunoşti de undeva, să inventezi treburi urgente la unşpe jum’ate noaptea şi aia legitimă să se uite la tine ca o găină la o râmă… drace, n-aş rezista la nebunia asta nici măcar o săptămână. Atâta muncă, şi pentru ce, doar ca să pui botul la altă păsărică?? Nu merită.

2. Nu mi-aş lua amantă pentru că vreau să dorm liniştit.
Aia e. N-aş vrea să-nceapă blestematul ăla de telefon să facă bip la două dimineaţa şi aia legitimă să mă întrebe, ameninţător “cine-ţi dă, mă, mesaje la ora asta, ce şef, mă??”

3. Nu mi-aş lua amantă pentru că sigur va vrea mai mult la un moment dat.
Păi, da, pentru că sigur vor apărea miorlăieli de genul “da’ de ce pleci acasă, la chioamba aia, o iubeşti mai mult pe ea, nu?!” sau “vreau să stai week-end-ul viitor cu mine!” şi ţie să-ţi stea profiterolul în gât pentru că tocmai i-ai promis celeilalte că o să mergeţi la mă-sa în vizită şi exemplele ar putea continua. Amanta va vrea, întotdeauna, mai mult decât poţi sau eşti tu dispus să-i oferi pentru că, prin însăşi natura ei, amanta e un fel de nevastă sui-generis iar relaţia cu ea s-ar îndrepta, încet dar sigur, spre o catastrofă care ar trimite unde de şoc şi pe zona conjugală iar tu ai fi în rahat până la gură.

4. Nu mi-aş lua amantă pentru că îmi lipseşte curajul.
Nasol să zic asta dar e adevărul. Eşti atât de bou şi ieşi cu amanta pe ştrase (sic!) şi mai eşti şi împăratul cretinilor atunci când vă aflaţi pe raza localităţii de reşedinţă şi, deodată, hop, aia legitimă vă gineşte la terasă. Tu te îneci cu micul, răstorni berea în poala fufei iar nevastă-ta, dacă nu e vreo finuţă şi să se care să plângă-n pernă acasă, se îndreaptă spre voi ca Armata Sovietică în drum spre Berlin iar tu tocmai realizezi că ai căcat steagu’. Că orice-ai zice, pici prost. Dacă taci, pici, din nou, prost. What to do, what to do… Naşpa, este?

Amanta nu e ceva ce ar vrea un bărbat însurat, sănătos la cap şi care ţine la confortul lui psihic şi fizic. Amanta e o bombă cu explozie întârziată iar ceasul detonatorului merge aiurea, în doru’ lelii, de nici nu ştii când se face zero după ce, acum un minut, era o sută patruzeci. Amanta îţi creează obligaţii suplimentare de care trebuie să te achiţi cel puţin la acelaşi nivel ca şi cu aia legitimă iar dacă nu reuşeşti în mod repetat, ai cam belit-o, să mă ierţi.
Eu, dacă aş fi în postura şi în conjunctura asta şi ar veni aia bună de la marketing la mine să ne jucăm împreună, i-aş spune din start: fără obligaţii, capisci? O punem o dată, poate de două ori sau vedem noi dar niciodată, NICIODATĂ nu încerca să intri în existenţa mea altfel decât ca o distracţie de moment. Nu mă suna, niciodată, în nici o circumstanţă. Nu mă interesează dacă ţi-a luat casa foc sau dacă ai rămas în pană pe vreo autostradă iar afară sunt 50 de grade; te descurci tu cumva. Ăştia sunt termenii mei; take it or leave it.
Sau, mai curând, aş apela la alte expediente; toţi bărbaţii care sunt preocupaţi de asta cunosc anumite adrese în oraşul în care locuiesc – adrese discrete, cu personal curat şi binevoitor care, pentru un tarif oarecare, acceptă cu eleganţă fanteziile fiecăruia. Curat, plăcut, tarifat, fără obligaţii, ce naiba mai vrei, că o ciorbă găseşti, oricum, acasă.

Oricum, dacă ţii neapărat să-ţi bagi curul într-un butoi cu viespi ca să te poţi lăuda prietenilor că ai o amantă, măcar fă-o cu cap. Astfel:

– impune-ţi regulile proprii de la bun început şi nu ceda nici măcar un micron; dacă cedezi o dată, o vei face şi a doua oară.
– nu purta niciodată cămăşi albe la amantă pentru că pe alea se văd cel mai bine eventualele urme; mai bine un tricou lălâu, în culoarea căcatului, pe care-l poţi arunca, la o adică.
– înainte să pleci de la amantă verifică-te şi în gaura curului de zece ori: iz de parfum, ruj, vreun fir de păr, o scamă, o grăuncioară de sclipici, o geană, orice, absolut orice te poate compromite.
– când pleci la amantă, nu-i spune nevestei că ieşi cu băieţii la o bere, s-ar putea ca unul din “băieţi” să o sune şi să întrebe de tine iar tu vei intra, instantaneu în categoria “suspecţi”.
– niciodată, niciodată nu mânca la amantă acasă; păstrează-te pentru haleala de la domiciliul conjugal.
– nu ieşi niciodată, dar niciodată cu amanta în oraş; nevastă-ta mai are şi prietene/colege şi lumea e mică, posibilitatea să fii văzut de cine nu trebuie e imensă.
– pentru numele cui vrei tu, nu-ţi băga amanta în listele de contacte de pe telefoanele pe care le foloseşti în mod curent, nici în adresele de e-mail, nici pe facebook, nici pe nicăieri unde legitima ar putea să aibă (sau să capete) acces. Habar n-ai câţi mânari au încasat-o în felul ăsta, când erau sunaţi de la “Informaţii gară” la ora trei dimineaţa…
– pentru convorbiri telefonice, foloseşte o cartelă preplătită şi un telefon de un leu; nu ţine telefonul după tine ci lasă-l în altă parte, unde nu-l poţi găsi decât tu – o căsuţă poştală e o idee bună.
– ai grijă cu banii – amanta funcţionează cu cheltuieli, nu merge cu lăbăreală de doi lei duzina. Împarte-ţi banii astfel încât să poţi justifica, la o adică, anumite lipsuri “în gestiune” dar nu fii bou să-ţi cumperi “lampă stop stânga spate” de trei ori în aceeaşi lună; până şi un retardat s-ar prinde că ceva nu e în regulă cu asta…
– atrage-i atenţia cucoanei că, dacă te vede cu nevastă-ta prin oraş, să traverseze rapid pe trotuarul celălalt dacă nu vrea să dea de belea.

Or mai fi şi alte reguli dar, pe bune, am obosit numai recitindu-le şi să mor dacă mi-aş dori vreodată aşa ceva; aş avea tot atâta nevoie de o amantă cam cât aş avea nevoie de o gaură-n cap. Asta e pârnaie curată, nu mai e viaţă, ceea ce mă aduce, invariabil, la întrebarea care mă frământă: de ce naiba aş vrea aşa ceva?

Advertisements

7 thoughts on “De ce nu mi-aş lua o amantă

  1. vademecum pentru detinatorii de amante :))))

    stii, de fapt ai putea scoate o serie de manuale – daca respecti toate regulile, nu doar ca nu te prinde nevasta, dar daca ai chef te poti apuca de terrorism, traffic de arme sau ce iti mai trece prin cap de genul asta :))))

    Liked by 2 people

  2. E prea de dimineață pentru un răspuns inteligent…
    – nu există “nu te-ai uitat bine”, dacă e s-o luăm așa, aproape toată lumea suferă de miopie galopantă; din relațiile trecute am constatat că niciodată nu știi totul. Poți să te holbezi și cu telescopul Hubble, că tot ai o droaie de șanse ca, vreodată, celălalt să te lase cu falca atârnând și cu o privire de idiot, întrebându-te lângă cine naiba ai stat, de fapt, până acum…
    – adrenalină, mda… alpinismul sau parașutismul nu mai sunt ce trebuie pentru cei care vor adrenalină, aha. Să dai la, pardon, buci, cu teamă și angoase și să transformi, astfel, un moment cosmic într-o iepureală febrilă mi se pare cea mai mare tâmpenie posibilă… dar, de gustibus…
    – te aprob 100% la ultima idee… dacă ‘mnezeu ne voia monogami, ne nășteam însurați, noi, că de doamne n-aș ști ce să zic. 😀

    A la votre.

    Liked by 2 people

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s