Acesta este un medicament. Hai ,zău..!

piluleNu prea am chef de scris acuma da’ o să risc, pentru că voiam de mult să ating subiectul ăsta.
Chiar dacă nu te interesează prostiile debitate la televizor şi doar treci prin faţa ecranului, nu se poate să nu te uluiască mulţimea de reclame, care de care mai cretină, care rulează pe toate posturile în acelaşi timp – asta ca să se asigure ăia că nu scapi, indiferent pe ce post vrei să comuţi. Nu ştiţi ce înseamnă “a comuta”… În limbajul modern al unei societăţi imbecilizate, este echivalentul lui “a zapa”, termen care a apărut, presupun, dintr-un vid cerebral, la fel cum, în Evul Mediu, se presupunea că viermii de pe hoituri apar prin fenomenul generaţiei spontanee.


Că reclamele sunt atât de multe, e nasol. Că sunt năucitor de cretine, e explicabil, având în vedere cui se adresează: unei mase eterogene de vite care belesc ochii zilnic la cutia aia nenorocită, cumpărată cu credit greu la bancă. Dar există ceva şi mai naşpa: reclamele la medicamente şi la farmacii, al căror număr a crescut în ultimii ani într-un ritm ameţitor astfel că, în zilele noastre, poţi să te familiarizezi cu farmacopeea modernă (?) doar holbându-te la ecran.
Orice dobitoc ştie acum să se trateze de unul singur, conform unor principii suficient de rudimentare pentru cineva care are o inteligenţă superioară unei agrafe de birou: te doare măseaua, ia ibuprofen; te doare şi a treia zi, ia antibiotice (cu spectru larg, asta ştie orice bou); te doare ficatul, ia triferment sau altceva similar; te doare capul, bagă aspirină, fasconal, antinevralgic; ai ceea ce toate babele cunosc sub denumirea de “diskinezie biliară”, bagă, soro, colebil. Medicul? Marş, mă, acolo te duci doar când eşti grav – citeşte “când eşti aşa de terminat, că trebuie să fii cărat pe targă în cabinet”.

“Vrei să mănânci ca un porc, până îţi explodează stomacul? Nici o problemă, pastila noastră te ajută să ai o digestie perfectă!”
“Ficatul tău e franjuri din cauza exceselor? Nu te îngrijora! Pastila noastră, luată de trei ori pe zi, îţi pune ficatul la muncă silnică, chiar dacă ăla e deja negru şi funcţionează în regim de avarie!”
“Simţi că arterele tale arată ca ţevile de termoficare instalate acum 100 de ani? Colesterolul tău sare din scală? Avem soluţia! Cumpără medicamentul nostru care îţi garantează că poţi să bagi în tine ca un nesimţit şi după aia să te trânteşti pe canapea; colesterolul tău va scădea cu fiecare râgâit!”
“Stai prea mult la birou şi îţi scârţâie toate articulaţiile când mergi şi tu pe jos 50 de metri până la pâine? Freacă-te cu crema noastră şi vei putea să înţepeneşti în scaunul ăla până în Ziua Judecăţii de Apoi!”

Singura obligaţie pe care o ai tu, cel care bagi pastile ca pe bomboane, este să “acesta este un medicament; citiţi cu atenţie prospectul”. Nu-l citeşte nici dracu’; potrivit normelor în vigoare, producătorul trebuie să treacă acolo şi posibilele reacţii adverse şi când vezi pomelnicul ăla chiar că nu-ţi mai vine să bagi în tine mizeria aia. Dar oamenii bagă la greu pastile, cu sau fără motiv şi dovada stă în numărul indecent de mare de farmacii care se deschid într-un ritm ce îi face pe ăia de la Megaimage să pălească de invidie.

Farmaciile au ajuns să facă promoţii la medicamente – asta e deja boală curată. Se induce ideea absolut imbecilă că faci un gheşeft dacă iei căcatul ăla la 5 lei cutia în loc de 6,50 lei şi, astfel, farmaciile s-au transformat într-un soi de supermarket, unde cauţi super-oferte, nu produse de care, în mod normal, te-ai feri ca dracu’ de tămâie.

Acuma, întrebarea care mă frământă e următoarea: cum supravieţuiesc atâtea farmacii? De unde îşi scot banii de chirie, salarii, logistică şi aşa mai departe? Bun, înţeleg până şi eu că o farmacie TREBUIE să facă parte dintr-o firmă foarte mare, de regulă importator de medicamente pentru că una independentă n-ar rezista nici o săptămână dar, totuşi… cât de multe medicamente se cumpără? Aici ajung din nou la reclamele la medicamente; am senzaţia că, în loc să se meargă pe prevenţie, se merge pe inducerea ideii că trebuie să ai ceva care nu funcţionează, mă, aşa că vino repede la farmacie şi dă-i cu automedicaţia până ţi se face rău, după aia du-te la medic care, probabil pe mână cu companiile farmaceutice, are grijă să-ţi recomande tot ce e mai bun pe rafturile alea (citeşte “ce e mai scump”).

Observ cu spaimă cum, încet dar sigur, începem să adoptăm mentalităţile din Vest, în special din State, unde medicamentele sunt vândute ca bomboanele – şi nu mă refer aici la o banală aspirină ci la antidepresive, frate! Acolo, cum te cerţi cu prietena, unul din voi sigur ia o pastiluţă ca să-şi refacă emisia de endorfine, asta în loc să-şi consume nervii prin activitate fizică intensă, de exemplu. Medicina şi diagnosticarea pe Internet sunt ceva firesc acolo şi au apărut şi la noi nişte chestii similare – mai periculoase decât ne putem imagina. Bine, la ce sistem de sănătate avem în România, uneori mai bine încerci să te dregi cu o ţuică fiartă – sau cu cinci – decât să ajungi la un medic plictisit şi scârbit, care nici nu te ascultă până la capăt şi îţi trânteşte o reţetă lungă de un kilometru pe care îţi dai o jumătate de salariu sau de pensie.
Dacă lucurile continuă în stilul ăsta, probabil că la un moment dat până şi postul de “şamanul satului” o să apară drept o idee trăsnet…

Advertisements

One thought on “Acesta este un medicament. Hai ,zău..!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s