Draci la volan

Am fost, acu’ două zile, cu treabă, în Moldova. Nu cea “de dincolo”; asta de la noi. Cum ideile tâmpite nu sunt ceva nou în ceea ce mă priveşte, m-am aventurat pe drumul (??) Focşani – Vaslui, adică de la sensul ăla din Tişiţa în dreapta, spre Tecuci. Nebuneala a început undeva după Crasna şi a continuat inclusiv în Vaslui. Pe drumul ăsta am mai fost o singură dată, anul trecut, prin vară şi m-am jurat că nu mai calc pe-acolo decât cu tancul dar, între timp, am uitat şi am luat-o iar pe el. Ca un bou. Acuma, na, mi-o asum, vina de a fi greşit în halul ăsta. Sunt un bou, aşa e. Şi sunt de vină pentru că am chinuit biata maşină. Sunt de vină pentru că am uitat că nu trebuia s-o iau pe-acolo. Şi mai erau nişte boi pe-acolo; îi vedeam cum învârteau volanul ăla ca piloţii de curse, cu rânjete de psihopaţi pe feţe. Revin, după ce mă duc să-mi trag două palme în oglindă.


Adevăru’ e că merităm, frate, fiecare groapă, fiecare şleau, fiecare centimetru pătrat de plombă pusă de-a-n pulea, mai sus cu cinci centimetri de suprafaţa de rulare. Merităm să dăm o cârcă de bani pe pivoţi, bascule, bucşe şi ce mai are maşina pe-acolo. Le merităm, pentru că suntem tâmpiţi şi-i lăsăm pe toţi nemernicii să-şi bată joc de noi, aşa cum au făcut-o timp de 45-50 de ani. Dacă te uiţi mai atent prin satele alea prăpădite prin care trece drumul ăsta – şi poţi să te uiţi liniştit pentru că nu ai cum să rulezi cu mai mult de 20 km/h dacă nu vrei să-ţi transformi maşina în căruţ pentru butelii – dacă priveşti, aşadar, în jur, poţi să-ţi faci o imagine mai clară a situaţiei. Beţivani abrutizaţi, îmbrăcaţi ca vai de ei, tălălăie prin praful de lângă drum; copii jegoşi şi zdrenţăroşi care se uită după maşini aşa cum ne-am uita noi după o farfurie zburătoare; babe şi moşi fără dinţi, înfăşuraţi, la 28 de grade afară, în negru şi gri, cu încălţări rupte, feţe absente şi priviri golite de conţinut; găini; popa din sat, gras ca un porc de competiţie, roz, cu o expresie de umilinţă prefăcută, alunecoasă şi batjocoritoare; găini; balegi cât casa; vaci care se pişe de zici că s-a spart vreun baraj (mă rog, vaca e vacă, aşa se pişe ea); iar găini; ţărani amărâţi care se tăbârcesc cu găleţi cu apă aduse de la 1-2 kilometri… DAR! Avem smar’foane şi antene de satelit pe case, uăi!
Stă casa să cadă pe noi iar dacă te sprijini de gard, te duci, dracului, la vale dar antena de satelit e acolo, dovada cea mai limpede că şi la noi, la ţară, a pătruns progresul. Ne căcăm în fundul curţii, într-o gaură în pământ şi ne ştergem la cur cu găina dar, înainte să iasă, între două băşini, verificăm uaţapu’ pe smar’fon, să vedem pe cine găsim la birt. Nu ne interesează că ne facem de rahat, ca și comunitate, că râde lumea de noi pentru că suntem și arătăm ca niște proști. Cui îi mai pasă de drumuri…
Şi ce fac primarii, prefecţii, autorităţile locale? Păi, vorba aia, depinde de care parte a pulii te afli. Din punctul lor de vedere, ne dau o muie regească, cu spume, în fiecare zi. Din punctul nostru de vedere, stau cu măciuca în mână şi o freacă până se încinge. Aici însă, apare o problemă: labagiii ăştia sunt puşi acolo DE NOI. Trăiesc – şi încă bine – pe banii noştri. Sunt – teoretic – în slujba cetăţeanului. Scopul existenţei lor în funcţii este acela de a ne face nouă, celor care îi plătim, viaţa mai uşoară dar pe ei, nici în cur nu-i doare.
Păi ce spuneam mai devreme? Este că suntem tâmpiţi?

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s