… te mănâncă sfinţii.

Biserica. Mda, greu subiect. Delicaaaat… Să fim bine înţeleşi, nu vorbesc de o biserică anume; mă doare-n cur de diferenţele de dogmă, mi se rupe că şeful ăla mare se numeşte patriarh, papă, rabin, muftiu sau mare preot. Nu mă interesează dacă unul se roagă în genunchi, altul cu curul în sus iar ălălalt îşi scutură sula în jurul focului. Ce mă interesează e alt aspect, şi anume: cum dracu’ reuşesc ăştia să pună gheara pe mintea oamenilor şi, implicit, pe banii lor? Cum reuşesc şmecherii ăştia, frate, să inducă ideea că dacă nu te pui bine cu ei, te duci de-a dura direct în iad? Am vrut să-l întreb odată pe un popă chestia asta dar mi-am dat seama că ar fi ca şi cum m-aş pişa contra vântului pentru că, frăţioare, asta face parte din metodele secrete de cretinizare a populaţiei şi nu li se spun ălora din afara cercului… Mda.

Ce văd eu – şi cred că vede toată lumea – este faptul că golanii ăştia se scaldă în bunăstare; aur, tată, peste tot, maşini de maşini, case, guşi şi cefe de galantar de măcelărie… şi toate astea pentru că ei fac, ce anume? Agită crucea (de aur), te bagă cu capu’ sub patrafir (de aur), leagănă cădelniţa (de aur), îţi bagă sub nas la pupat o icoană (de aur), îţi întind mâna să le pupi inelul (de aur) – toate astea într-o clădire cu pereţi auriţi şi picturi aurite, cu tot felul de drăcii de aur pe-acolo… bă da’ mare iubitor de aur tre’ să fie Şeful ăla mare, al lor, de sus de tot!

Biserica nu plăteşte impozite – şi la noi e încă bine, da’ la americani e prăpăd, frate: au la biserici de nu le mai ştiu numărul! Acolo orice cretin cu logoree şi cu creierul zdrenţuit de viziuni are un singur mare vis: să adune câteva sute de tăntălăi care să-l asculte cu gurile căscate şi să se declare biserică, pentru a obţine scutire de taxe. La noi e mai complicat să faci asta, pentru că preafericitu’ ăla stă de pază, vigilent, ca nu cumva să vină alţi bandiţi să-i ia din bani. Şi cum preafericitu’ nostru are, dintotdeauna, epoleţi sub rochia aia a lui, rezolvarea e ca şi asigurată. Pam, pam!

Acuma, stau eu şi mă întreb, ca tot prostul, cum dracu’ de suntem ţara cu cele mai multe biserici din Europa – pe bune – şi, cu toate astea, suntem cei mai scârboşi, agresivi, tâmpiţi şi scandalagii – tot din Europa? O să ziceţi că nu-i aşa. Că suntem ospitalieri, amabili şi finuţi. O să ziceţi că nu suntem puşi cu toţii pe scandal, abia aşteptând motiv să-l dăm pe celălalt în pula noastră. Că nu ne luăm la harţă din nimicuri. Că la noi nu se fură ca-n codru, ziua în amiaza mare, că la noi nu se munceşte-n doru’ lelii şi că la noi nu se trăieşte de-a-n pulea, de pe-o zi pe alta. Că la noi n-au ajuns oamenii să se încaiere de la un loc de parcare. Un loc de parcare, bă! Un dreptunghi de asfalt de 4 metri pe 2 metri! Un căcat de loc pe care ne parcăm căcatul luat în leasing şi de care suntem aşa de mândri, de parcă l-am fi construit noi! Păi suntem noi normali la cap?? Cum pula mea să-l iau la omor pe unu’ că şi-a aşezat maşina acolo unde voiam eu s-o aşez, cum? Şi o să întrebaţi ce legătură au toate astea cu biserica. Cam au. Au, pentru că se presupune că băieţii ăia îmbrăcaţi în rochii sunt acolo pentru a învăţa oamenii cum să fie oameni, iar nu maimuţe şi-atunci, din două, una: fie pe ăia îi doare-n cur de ce-ar trebui să facă, pe modelul “Dă-i în pana mea, banu’ să iasă”, fie oamenii, noi adică, suntem atât de dobitoci încât nu pricepem mesajul şi considerăm că dacă ne facem cruci peste cruci, inclusiv pe stradă, suntem absolviţi, în avans, de orice căcat pe care îl vom comite. Să nu mori de râs?

Acuma, la dracu’, biserica e şi ea o afacere ca oricare alta. Sunt convins că toţi preafericiţii aştia au o şleahtă de slugoi şi de pupaci în cur, o ciurdă de consilieri care conspiră şi se zbat pentru mai multă influenţă – deh, ca orice CEO. Până aici, toate bune. Ce mă enervează pe mine până la demenţă e turma de cretini în stare să-ţi dea foc dacă zici ceva de rău de biserica “lor”, în stare să se priveze, pe ei şi pe copiii lor, de o groază de chestii, doar pentru a le da ăstora bani pentru nişte promisiuni de căcat, pe care nimeni nu a fost în stare, vreodată, să le confirme. Şi mă întreb din nou: suntem noi normali la cap?

Bă, să fim bine înţeleşi: respect până la ultima suflare dreptul fiecăruia de a crede (în) orice; dacă te închini la ibricul de cafea sau la o felie de pâine prăjită şi te simţi bine, bravo ţie. Îţi respect opţiunea, fără comentarii. Dar dacă pui bani în ibric şi aştepţi să câştigi la loto sau pupi pâinea prăjită şi aştepţi să te vindeci de hemoroizi fără tratament, atunci eşti un cretin care merită să trăiască în sărăcie şi să se cace în dureri.

Acuma, pe partea cealaltă, cum să-ţi închipui că dacă ai terminat Teologia şi ai pus rochia aia pe tine, ai dreptul să sperii lumea cu viziunile tale de rahat despre cazane cu smoală şi furci înfipte în cur? Cât de dement să fii, mă? Cum poţi să-i întrebi pe copiii ăia de câţiva anişori dacă se leapădă de satana, mă disperatule? Cum poţi să iei bani de înmormântare de la o familie săracă, şi-aşa devastată de pierderea suferită, mă, nemernicule? Cum poţi să le spui amărâţilor care ţi se uită-n gură să se pregătească de moarte, eşti diliu? Bă da’, în fond, cine îţi dă dreptul să pretinzi că ai linie directă cu Forţa Universală care a creat tot ceea ce există? Cât de aroganţi puteţi fi? Dacă aş fi Dumnezeu doar pentru o zi, pe voi v-aş termina în ziua aia, chit că aş munci de dimineaţă până seara, fără pauză de masă, şi asta pentru că instituţia asta numită biserică a fost, este şi va fi tot ce poate fi mai rău şi mai urât pentru omenire. Fără voi, lumea ar fi mai bună. Muriţi, mă!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s